«Stimate Boris Nicolaevici,
sînt nevoit să mă adresez Dumneavoastră în legătură cu faptul că în ultimul timp s-au întețit atentatele asupra independenței și suveranității Republicii Moldova. Forțele, care se pronunță fățiș împotriva acordurilor de la Alma-Ata, pentru păstrarea fostului imperiu sovietic, își creează un cap de pod în Moldova pe malul stîng al Nistrului, incită opinia publică. Puciul din august 1991 a arătat încă o dată că în această zonă factorul detonator îl constituie forțele reacționare ale fostei U.R.S.S., care caută să-și ia revanșa pentru înfrîngerea suferită.
Reține atenția faptul că aceste forțe beneficiază tot mai des de sprijin moral, iar uneori și material din exterior. În ziua de 11 ianuarie 1992 programul de actualități «Novosti» al teleradiocompaniei «Ostankino» a prezentat atacul armat al forțelor paramilitare ale așa-zisei republici nistrene asupra unei coloane militare a unității militare care rămîne în subordonarea comandantului trupelor interne ale MAI al fostei U.R.S.S. drept «o faptă curajoasă și nobilă a «gardiștilor» din Transnistria, care, chipurile, s-au opus scoaterii ilegale a armamentului de pe teritoriul lor.
În ziua de 12 ianuarie a.c. în mod tendențios, în scopul dezinformării comunității mondiale, au fost prezentate materiale despre traficurile de armament, care, chipurile, s-au realizat din statele vecine.
Respectînd dreptul ziariștilor de a avea propriul lor punct de vedere asupra evenimentelor, nu putem să nu constatăm faptul că informațiile provocatoare de acest gen destabilizează situația social-politică în Republica Moldova.
Nu putem să acceptăm un asemenea lucru și datorită faptului că în cadrul reuniunii de la Mensk a conducătorilor țărilor-membre ale Comunității a fost adoptată hotărîrea ca telecompania «Ostankino» să prezinte interesele țărilor Comunității Statelor Independente, respectînd orînduirea lor constituțională.
La raidurile înarmate ale așa-zișilor gardiști din Transnistria adeseori participă și cetățeni ai Rusiei, plătiți cu generozitate de către separatiștii locali. Aceasta nu-i altceva decît mercenariat, care în documentele ONU este calificat drept «un pericol pentru pace și securitate și, la fel ca și asasinatul, pirateria și genocidul, constituie pretutindeni o crimă contra umanității». Într-o serie de rezoluții ale ONU se subliniază că folosirea mercenarilor contravine principiilor fundamentale ale dreptului internațional.
Ultima acțiune extrem de grosolană, îndreptată împotriva prieteniei și colaborării dintre Rusia și Moldova, a constituit-o atacul întreprins în ziua de 13 ianuarie 1992 de elemente huliganice asupra Reprezentanței Permanente a Moldovei de la Moscova. Declarăm un protest hotărît în legătură cu această acțiune și ne exprimam speranța că autoritățile din Rusia vor lua măsurile de rigoare pentru a-i pedepsi pe cei ce s-au făcut vinovați de ea și pentru a crea condiții normale pentru funcționarea acestei instituții pe viitor.
Cazurile enumerate mai sus de amestec în treburile interne ale Republicii Moldova provoacă o profundă îngrijorare.
Rugăm să dați dispoziție organelor respective să se edifice asupra acestor acțiuni, pentru a nu admite repetarea lor pe viitor.
În calitatea mea de Președinte al Republicii Moldova declar că facem și vom face și pe viitor tot posibilul pentru ca relațiile dintre Moldova și Rusia să aibă un caracter prietenesc, în deplină concordanță cu înțelegerile realizate și cu normele general-recunoscute ale dreptului internațional.»
(Moldova-pres).
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 15 ianuarie 1992, pagina 1, coloanele —.
