Se întîmplă ceva îngrozitor — în Rusia se formează o impresie eronată despre evenimentele din Moldova. Trebuie să o spun din capul locului: ziarul «Izvestia» nu are nici în clin nici în mînecă cu aceasta. Cred, că anume din acest motiv în mica Moldovă sînt mai mulți abonați la gazeta dumneavoastră, decît în alte republici ale C.S.I., afară, desigur, de asemenea giganți, ca Ucraina, Bielarusi, Kazahstanul. Absolut alta e atitudinea telecompaniei «Ostankino», care de cele mai multe ori oglindește doar punctul de vedere al liderilor din raioanele din stînga Nistrului. Dar iată că și ministrul apărării al Rusiei într-un interviu prezentat ziarului «Izvestia» (nr. 127) s-a pomenit influențat de această telecompanie.
Nu vreau să susțin, că în toate privințele dreptatea e de partea numai a conducerii Moldovei. Dar trăiesc aici de 26 de ani și, prin urmare, sensul celor ce se întîmplă îl percep cu mai multă precizie, decît persoanele care vizitează malul stîng al Nistrului în timpul unor deplasări de scurtă durată. Doresc mult, ca aceste notițe ale mele măcar întrucîtva să limpezească problema și să-i fie de folos opiniei publice moscovite.
În august 1991 poporul Moldovei s-a făcut luntre și punte pentru Elțin, pentru «Casa Albă». În același timp malul stîng a salutat cordial puciul ghecacepist. Iar acum Moscova se dovedește a fi credulă și interpretează ca adevărate știrile, răspîndite de la Tiraspol.
Trebuie evitată cu orice preț acea mare greșeală, spre care alunecă (sau poate de acum a făcut-o) Rusia, făcîndu-și din Moldova un dușman. E de la sine înțeles, desigur, că folosind termenul «Rusia» nu am în vedere întregul popor rus, ci numai acea parte a lui, care i se opune lui Elțin, luptă contra lui.
Astfel, amintind, cum s-au început confruntările în Moldova, generalul Pavel Graciov explică starea de lucruri foarte și foarte simplist: a apărut o mulțime de partide, care au început să se confrunte, mai întîi în mod verbal, iar apoi au început și să împuște... Cică-s niște oameni sălbatici! Dar nu a explicat și cum s-a întîmplat, că aceste numeroase partide s-au separat anume pe linia Nistrului.
Începutul a fost, însă, mult mai complicat. Toate s-au început în anul 1988, cînd în Moldova a apărut mișcarea întru susținerea restructurării, la baza căreia intelectualitatea de creație a pus lupta pentru salvarea pămînturilor Moldovei de la pieirea, în pragul căreia a adus-o procesul chimizării. Amintiți-vă articolele lui Ion Druță și ale Capitolinei Cojevnicova din «Literaturnaia gazeta». Dar să știți, că în presa locală lupta era mult mai aprigă. Adepții salvării erau nevoiți să lupte contra unei asemenea forțe mari, cum era prezidentul A.Ș. a R.S.S.M. A. Jucenko, care fără rezerve era susținut de conducătorii C.C. al Partidului Comunist al Moldovei. Iată tocmai atunci acești conducători și s-au opus deschis torentului democratic, care, apropo, era destul de pestriț și, ca de obicei în asemenea cazuri, predispus la acțiuni de extremă.
În curînd la această mișcare a aderat și cenaclul «Alexei Mateevici», care pleda pentru a i se acorda limbii moldovenești statutul de limbă de stat și de a se înfăptui trecerea scrisului ei la alfabe-
(Sfîrșit în pag. 3).
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 82 (17952), 17 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
