Starea extrem de gravă a economiei naționale poate fi caracterizată, cred, în mod adecvat nu numai prin noțiunea de criză. Trebuie să privim realitatea așa cum este deoarece cu cît mai insistent o vom ocoli, cu atît mai drastice vor fi consecințele. Iar realitatea este următoarea.
Deteriorarea continuă și foarte serioasă, practic a tuturor ramurilor gospodăriei republicii în 1991 nu numai că nu a fost stopată în prima jumătate a anului curent. Dimpotrivă, ea capătă caracter de avalanșă, reflectîndu-se în descreșterea indicatorilor economici principali cu un dinamism mult mai pronunțat decît în medie pe țările C.S.I.
Astfel, venitul național obținut în 1990 a scăzut cu 7 procente, în 1991 — cu 12 procente, iar în primele șase luni ale anului 1992 — cu 28 procente, depășindu-se ritmul mediu pe Comunitate cu 11 puncte. Și aceasta se întîmplă în condițiile menținerii într-o anumită măsură a legăturilor cu țările C.S.I. Imaginați-vă ce ar fi, dacă ne-am dezice de ele.
Activitatea în industrie se caracterizează prin aceeași tendință — 27 la sută, ceea ce înseamnă o descreștere cu 14 puncte mai mare decît în medie pe C.S.I. Tabloul va fi incomplet, dacă nu vom ține cont de blocajul financiar, de volumul de neachitări, de
(Sfîrșit în pag. 2).
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 112 (17982), 8 august 1992, pagina 1, coloanele —.
