Folclorul e unicul document veridic, tezaur nestemat, care îl caracterizează pe moldovean așa cum a fost lăsat de Dumnezeu — cinstit, sincer, amabil și avan de vesel și binevoitor. Neștirbit și nefalsificat de nimeni, folclorul educă, mobilizează, vindecă sufletul și inima. Cu cîntece și dansuri populare moldovenești s-au început alegerile Președintelui Republicii Moldova la cele două sectoare electorale, unicele, din Tiraspol, situate în incinta Institutului Pedagogic din localitate. Nu știu dacă a mai cunoscut vreodată Tiraspolul atîta elan și alai ca în această zi. A venit lume nu numai din Tiraspol, ci și din raionul Slobozia, unde autoritățile locale, în frunte cu Nicolae Ostapenco, au interzis deschiderea sectoarelor electorale. Comisia electorală a fost invitată cu urna chiar și într-o subdiviziune militară din Tiraspol.
Separatiștii au avut grijă să trimită un grup de oameni răuvoitori din oraș, echipați cu drapele bicolore verde-roșu, cu placarde și lozinci de tipul «Gospodin Coșcodan, opomnitesi!», «U nas esti svoi prezident I. Smirnov» etc., dar și aceștia n-au putut rezista mult atmosferei sărbătorești, sincere și ademenitoare, și peste un timp s-au prins și ei în horă. Jucau hora, sîrba, moldoveneasca, jucau tot ce au moștenit din moși-strămoși. Jucau nu numai moldovenii, ci și ucrainenii, rușii, bulgarii, găgăuzii.
Sunau neîntrerupt telefoanele de la Chișinău, Grigoriopol, Dubăsari, ș. a. Oameni de bună credință se interesau, cum se desfășoară alegerile, erau îngrijorați. Domnul Ion Pancenco, decanul facultății de fizică și matematică, care nu s-a îndepărtat nici pe o clipă de telefon, le răspundea cu amabilitate și satisfacție, că totul e în ordine. În primele trei-patru ore ale zilei votaseră deja circa 3 mii de alegători, ceea ce depășește cu mult numărul de studenți și lucrători ai Institutului Pedagogic.
Dl. Mihai Coșcodan și Petru Solocenco, rectorul și prorectorul institutului, eforturilor cărora de fapt se datorează deschiderea sectoarelor electorale la Tiraspol, au avut mult de lucru cu fel de fel de reprezentanți din republică, cu jurnaliști din Moscova și de peste hotare, satisfăcîndu-le doleanțele, dîndu-le lămuriri.
Dar de odată muzica se întrerupse și toată lumea dase năvală să vadă ce se întîmplă. Cîțiva milițieni îmbarcau în mașina lor un tînăr. A fost o provocare, care a putut avea consecințe grave, dar domnul Petru Solocenco a îndemnat oamenii să nu se lase provocați și să-și păstreze calmul. Oamenii s-au prins din nou în horă.
Alegerile prezidențiale de la Tiraspol au demonstrat că trăitorii din partea locului doresc independența, suveranitatea și integritatea republicii, vor pace și prosperitate, năzuințe de la care nu pot fi abătuți nici cu minciuna, nici cu intimidările și nici cu armata sovietică, care a stimulat totdeauna fărădelegile, haosul și dezordinea, iar în ultimul timp a pus stăpînire pe toate localitățile din stînga Nistrului, împiedicînd cu armele oamenii să participe la alegeri.
(Prin telefon).
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 10 decembrie 1991, pagina 1, coloanele —.
