Pe fundalul dezvoltării furtunoase a evenimentelor în Moldova, al situației politice ce s-a creat în jurul ei și a altor republici «răzvrătite», în așteptarea bătăii finale de clopot, ce ar anunța decesul imperiului, un anumit interes al opiniei publice a generat articolul-interviu al jurnalistului I. Sofronie, publicat în ziarul «Moldova Suverană» din 25 mai 1991 și întitulat «Cea mai bună soluție».
Juriști calificați comentează propunerea Președintelui republicii Moldova de a legaliza funcția lui în cadrul alegerilor întregului popr. Se menționează, bunăoară, faptul că, deși M. S. Gorbaciov, Președintele țării, a obținut în parlament împuterniciri legislative înalte, un șir de decrete de-ale lui rămîn a fi pe hîrtie, inclusiv decretul referitor la așa-numitele republici nistreană și găgăuză, liderii cărora continuă să-și facă de cap. Cu totul altceva ar fi dacă Președintele ar fi învestit cu puterea întregului popor. Amplasarea forțelor în Parlamentul Moldovei suferă multe schimbări. Contopirea anumitor forțe, ambițiile personale și interesele meschine deseori blochează legile progresiste necesare, nu permit a pune în mișcare pîrghiile economice necesare pentru ieșirea cît mai grabnică a republicii din criză. În asemenea caz Președintele republicii ar putea să aplice puterea sa. Însă apare pericolul că împuternicirile prea mari pot avea drept urmare o dictatură, pot duce la instaurarea unei regim autoritar de conducere. Adversarii unor asemenea afirmații nu văd în acest fapt un pericol, dacă în prealabil ar fi elaborată o lege corespunzătoare, însă, după cum se spune, legi pentru toate cazurile vieții nu pot fi alcătuite. Apare și o a doua problemă, nu mai puțin importantă. Cînd și cum să se desfășoare alegerile?
Bunăoară, poporul Gruziei a fost în stare în perioada de «internaționalism» să-și păstreze mai bine ca moldovenii limba, modul compact de trai, creîndu-se baza pentru a opune rezistență uneltirilor veneticilor. Cînd și în ce condiții e mai bine să se desfășoare alegerile? Bineînțeles, numai după adoptarea legii cu privire la cetățenie, un act fundamental, inalienabil de cursul spre independență, proclamat anterior. În acest sens e nevoie de timp. La rîndul său, instabilitatea opiniilor, lipsa unității în Parlament amînă termenele de adoptare a legilor necesare, iar aceasta, la rîndul său, frînează ieșirea din criza economică, sortindu-ne la lipsuri și mai mari, nu contribuie la consolidarea societății, la o apreciere trează a scopurilor ce ni le propunem. În asemenea cazuri cîștigă cei care promit mai multe.
Ca atare componența actuală în parlament e prea departe de nevoile și aspirațiile poporului, iar ceea ce numim noi «alegeri democratice», care s-au desfășurat pe fundalul isteriei comuniste, al ambițiilor imperiale și autoritare, ne demonstrează cît de departe de adevărata democrație sîntem.
Însă opinia publică e preocupată nu numai de elaborarea legilor, nu numai de grija despre puterea Președintelui și bucata lui de pîine. Se apropie timpul semnării tratatului unional. Mai întîi de toate care va fi atitudinea față de el nu în cuvinte, ci în fapte? Nu e clar: această «uniune» politică va fi a nouă state egale în drepturi sau o coaliție obișnuită voalată, în care Moscova, în persoana, posibil, a aceluiaș Birou politic, sub alt chip, va continua să dicteze condițiile sale imperiale.
Nu mai puține întrebări generează cursul Moldovei nu numai spre suveranitate, ci și spre independență deplină. Doar aceste noțiuni în proiectul tratatului unional își au sensul lor și ele pot fi interpretate în mod diferit.
Încercările Moscovei de a împinge toate republicile «suverane» într-o federație și a căpăta astfel «împuterniciri» înseamnă menținerea prezenței ei, deci, nu poate fi vorba de nici un fel de independență, ceea ce, desigur, ne neliniștește. Poți rosti de multe ori cuvîntul «independență», promițînd tot felul de bunuri. Aceasta e puțin. Ce cale va urma Moldova? Care va fi structura de stat? Modelul cărei țări civilizate ne va servi drept exemplu, ce experiență vom împrumuta? Ce modificări vom întroduce?
Actul semnării noului tratat unional, vor acest lucru autorii lui sau nu, duce la pierderea tuturor împuternicirilor de odinioară ale ordinii de drept, ale orînduirii ce și-a trăit traiul. Moscova, care nu are consimțămîntul Moldovei privind participarea la fostul tratat, înlătură ultimul obstacol din calea ocupării forțate a Moldovei în anul 1940. Evident, dispare necesitatea soluționării problemelor teritoriale și a ordinii de drept în republică prin intermediul Moscovei. Corectarea ambițiilor imperialismului hrușciovist, urmează să aibă loc nu la Moscova, ci în bază de relații de bună vecinătate la Kiev. În acest aspect trezește neliniște activitatea separatiștilor tiraspoleni. E un focar, unde un grup mic de politicieni, speculînd pe problema lingvistică, continuă să tulbure mințile oamenilor, să destabilizeze economia, încearcă cu orice preț, neexcluzînd vărsările de sînge, să formeze o filială a statului rus pe pămînt străin. Putea oare M. S. Gorbaciov să-i pună la punct pe separatiști și pe inspiratorii lor? Nu, desigur. În tot cazul, acest lucru e imposibil atîta timp cît el e nevoit să ocupe și fotoliul de secretar general. Simțind că le arde pămîntul sub picioare, separatiștii tiraspoleni, în «adresarea» lor (ziarul «Dnestrovskaia pravda» din 26 mai 1991) către Sovietul Suprem al Moldovei, pentru a cîta oară propun tot felul de afaceri în scopul de a-și menține portofoliile, declarînd în mod practic un ultimatum: sau recunoașterea lor juridică, sau scindarea republicii. Are loc o campanie înverșunată de înșelare, de denaturare a istoriei, de speculare pe seama personalităților, de înspăimîntare, ce urmărește scopul de a pregăti opinia publică, de a crea condițiile necesare. Se desfășoară pregătirea militară. La 25 mai la Tiraspol au sosit din toate colțurile Uniunii (fostei) adepții regimului totalitar în frunte cu ideologii lor principali – Blohin și Iacovlev – care au hotărît să creeze pe baza OSTK-ului un bloc și mai puternic cu drept de influență politică, cu ajutorul căruia omul de rînd ar putea fi ridicat la vărsare de sînge în caz de faliment. În acest aspect încercările unor activiști ai Frontului Popular al Moldovei de a repeta istoria, insistînd asupra alipirii Bucovinei și Basarabiei la România, și chiar a renunțării la teritoriile de peste Nistru sînt neconsistente. Istoria, chiar dacă se repetă, întroduce corective în viața societății. Dacă am pornit de la Ștefan cel Mare, atunci să restabilim statul lui, statul nostru în hotarele lui istorice și etnice, să trăim în el independent, fără ocrotitori dintr-o parte sau alta. Aceasta e singura cale dreaptă. Aceasta e părerea întregului popor și numai de dragul acestei idei a format el Frontul Popular. Numai în asemenea caz toți ceilalți ne vor înțelege și ne vor susține.
Și încă cîteva întrebări retorice: cum s-ar mai împotrivi separatiștii, dacă ar afla că în noul stat moldovenesc vor fi declarate cîteva limbi de stat? Tineretul nostru are șansa să devină cel mai poliglot în viitor, locuind aici, la hotarul dintre două lumi. Nu e nim[…] damnabil în faptu[l] […] găgăuzii pleacă la […] românii-moldoveni […] cei de peste Prut, bu[…] – la frații lor de […] Dunăre, pentru a[…]noaște mai bine […] pentru a restabili […]nirea culturală. În […] sens nu există vre-o […] că nici în calea rușilo[r] […]
Ieșirea republicii […] Uniune nu e pe placul […] de au creat acest […]mînt» unional și ei […] că să pună bețe în r[…] cerînd «contrib[…] Bunăoară, să fie a[…] costul întreprinder[ilor] unionale, aflate în r[epub]lici. Dar dacă guv[ernul] Moldovei îi va pro[…] Moscovei să-și scoată […]lajul său învechit, […] odată cu aceasta și pe […] care mai lucrează ac[…] întreprinderile în c[…] Oare în felul acesta [Mol]dova nu va prinde […] iepuri. E clar că aceas[…] absurd și așa nu v[…] însă se crează impres[ia] […] la Moscova nu-și pr[…] capul de cei pe care […] făcut ostateci. E caz[…] ne punem întrebarea […] cine va plăti contrib[…] poporului moldove[…] pentru prejudi[…] aduse? Bineînțeles, […] Stalin, ci, probabil, […] care și astăzi locuie[…] pămîntul moldove[…] beneficiind de propri[eta]te personală însu[…] nelegitim. Au doar […]nii dreptul de a se înt[…] ce la casele lor, pe păm[în]tul lor. Conștiința n[oas]tră a devenit «comun[…] într-atîta, că am înce[…] să ne vedem pe noi înș[…] dar mai vrem să constr[uim] un stat bazat pe drept.
Sursă: Tighina, Nr. 14, 19 iunie 1991, pagina 2, coloanele —.
