Stimați membri ai delegației Comitetului Internațional Helsinki pentru drepturile omului.
Evenimentele care au loc în raioanele din stînga Nistrului și în unele raioane de sud ale republicii demonstrează că fostele structuri birocratice de partid din această zonă și reprezentanții lor (Smirnov, Maracuța, Bolșakov, Kendighelean ș.a.), nemulțumiți de transformările democratice care se derulează în republică, prăbușirea imperiului sovietic și de înlăturarea lor de la putere, au organizat, cu participarea nemijlocită a fostului Centru (Lukianov, grupul de deputați «Soiuz» ș.a.), un puci militaro-comunist împotriva conducerii și a poporului Republicii Moldova. Acțiunile anticonstituționale ale liderilor separatiști au fost inspirate și sprijinite intens de administrația întreprinderilor complexului militar-industrial, dislocate în această zonă, și de comandamentul Regiunii militare Odesa în persoana generalului-colonel Morozov și generalului-locotenent Iakovlev.
Pentru a camufla scopurile adevărate ale acțiunilor lor criminale și a antrena în aceste acțiuni un număr cît mai mare de oameni, puciștii au declanșat o amplă campanie de incitare a unei isterii pseudopatriotice, șovine, procomuniste, imprimîndu-i o tentă națională și acuzînd în același timp conducerea Republicii Moldova de încălcarea drepturilor omului. În acest scop, ei profită de faptul că în zona respectivă trăiește un mare procent de populație nebăștinașă (moldovenii alcătuiesc 40,4 la sută, ucrainenii — 28,4 la sută, rușii — 24,4 la sută).
Situația din Transnistria și din raioanele de sud s-a agravat brusc în perioada pregătirii și desfășurării alegerilor Președintelui Republicii Moldova. Participarea populației din aceste zone la alegerile Președintelui Republicii Moldova ar fi însemnat prăbușirea politicii de separatism, și liderii proaspăt improvizatelor republici nistreană moldovenească și găgăuză își dădeau bine seama de acest lucru. Pentru a nu admite așa ceva, ei au adoptat practica terorizării și șantajării populației din zonă, mai ales a celei băștinașe, creînd în acest scop numeroase formațiuni armate ilegale. În scurt timp (în 2—3 săptămîni) cu participarea nemijlocită a comandamentului și ofițerilor din unitățile Armatei 14, au fost dotați cu arme automate cîteva mii de șturmeri, o bună parte din ei fiind persoane cu antecedente penale. Avînd în spate aceste formațiuni armate create în mod ilegal, separatiștii au început să practice în relațiile cu conducerea Republicii Moldova limbajul forței și al ultimatumurilor. Recurgînd la presiuni brutale, la șantaj și amenințări, la tot felul de blocade, ei au lichidat practic organele locale ale puterii în Transnistria și în unele raioane de sud ale republicii și au încercat să zădărnicească desfășurarea alegerilor Președintelui Republicii Moldova în aceste raioane.
Deplasările Președintelui Republicii Moldova la Moscova și Mensk i-au determinat pe liderii separatișt să organizeze o serie de provocări armate, pentru a zădărnici din nou negocierile constructive cu Rusia, Belarusi și Ucraina, pentru a compromite politica promovată de conducerea Republicii Moldova în domeniul problemelor interetnice, acuzînd-o de încălcarea drepturilor omului.
Întreprinzînd la 13 decembrie anul trecut o tentativă de a ocupa prin forța armelor secția raională de poliție Dubăsari, separatiștii au provocat astfel un conflict armat cu forțele de ordine, în urma căruia s-au înregistrat victime. Dar sîngele nu i-a trezit la rațiune pe liderii separatiști. Așa-numiții gardiști continuă politica de teroare și violență, lichidează ultimele organe legale ale puterii, comit crime împotriva populației, ascultă convorbirile telefonice, încalcă un mod brutal drepturile constituționale la inviolabilitatea locuinței, la muncă, la învățătură și la odihnă ale cetățenilor care nu împărtășesc politica de separatism. Ei dau dovadă de un deosebit zel în terorizarea lucrătorilor poliției care au rămas fideli Constituției și legilor Republicii Moldova. Aceștea sînt molestați, maltratați, asupra lor se deschide focul, în școli și în instituțiile preșcolare sînt persecutați copiii lor, soțiile lor sînt concediate, în presa locală se publică adresele și telefoanele lor, precum și apelul la răfuială, locuințele în care trăiesc sînt marcate cu cruci, aruncîndu-se în ele dispozitive explozive. Toate acestea și multe alte nelegiuiri sînt lesne de înțeles dacă avem în vedere faptul că printre așa-numiții gardiști se află mulți foști pușcăriași, care acum caută să se răzbune pe lucrătorii poliției.
Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova dispune de numeroase materiale factologice care confirmă nenumăratele încălcări ale drepturilor omului de către separatiști în Transnistria și în unele raioane de sud ale republicii, materiale pe care ministerul este gata să le pună la dispoziția Comitetului Internațional Helsinki.
Potrivit convingerii mele profunde, încercările de a prezenta evenimentele care au loc în Transnistria și în unele raioane de sud ale Republicii Moldova drept o confruntare între populația moldovenească și cea rusofonă nu sînt altceva decît dezinformări premeditate. Poporul moldovenesc trăiește de secole alături de ruși, ucraineni, găgăuzi, evrei, reprezentanți ai altor naționalități și relațiile lor n-au fost adumbrite niciodată de ciocniri, și cu atît mai mult de vărsări de sînge. Ceea ce se întîmplă acum în Transnistria și în sudul republicii este o manifestare a opoziției înverșunate, iar acum și sîngeroase, a reacțiunii neobolșevice față de însuși mersul istoriei. Puciul comunist care a eșuat în august la Moscova, continuă la Tiraspol.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 29 ianuarie 1992, pagina 1, coloanele —.
