Săptămîna trecută, împreună cu voluntarii orheieni, m-am aflat pe pozițiile de luptă din lungul Nistrului, lîngă satele Cocieri, Roghi, și Corjeva. Chiar în prima zi de intrare pe pozițiile respective, în jurul orelor 20.00, a început un atac din partea separatiștilor. Timp de un sfert de oră asupra noastră au fost lansate 10 rachete de tipul «Alazani», iar în dreapta pozițiilor concomitent au început împușcăturile și asupra polițiștilor din raioanele Ocnița și Hîncești, care se aflau în vecinătatea barajului stației de la Dubăsari. Vreau să spun că asemenea atacuri din partea gardiștilor au avut loc și în zilele următoare. În acest context țin să menționez că polițiștii și voluntarii n-au răspuns prin focuri de arme și mitraliere la atacurile provocatoare.
În seara zilei de 20 aprilie asupra pozițiilor apărate de polițiștii din Călărași și voluntarii din Orhei a început un tir de foc din două blindate inamice. Ajunse la 300 metri de la poziție ele și-au intensificat focul, însă peste cîteva minute au fost nevoite să se retragă.
Cel mai strașnic atac a urmat în seara de 22 aprilie, cînd asupra pozițiilor apărate de polițiștii din Ocnița pe sectorul Cocieri — Corjeva și-au făcut apariția cinci blindate ale separatiștilor. Iată ce mi-a povestit unul dintre participanții nemijlociți la confruntare.
— La orele 20.30 minute dinspre satul Corjeva și-au făcut apariția cinci blindate. Ajungînd la 300—400 de metri, au deschis un foc intens din toate tipurile de arme. Trei blindate au mers în continuare spre tranșeele polițiștilor, iar celelalte două, înconjurînd o rîpă, au intrat în satul Cocieri. Lupta a durat o oră, din fericire nimeni dintre polițiști n-a avut de suferit. A doua zi a devenit cunoscut faptul că în această luptă și-au pierdut viața 6 separatiști, alte cîteva zeci au fost răniți. La aceste pierderi s-a adăugat și capturarea a două blindate, iar altele două au fost incendiate.
Tot în acea zi de pe teritoriul fostei unități militare din Cocieri a fost demontat monumentul lui Lenin.
În aceste zile încordate am avut întîlniri și cu medicul-șef al punctului urgenței medicale dl Valeriu Dudnic. Domnia sa m-a informat că aici se acordă primul ajutor medical nu numai polițiștilor și voluntarilor, ci și populației pașnice care a nimerit sub gloanțele separatiștilor. Tot dumnealui mi-a comunicat că nu demult un prim ajutor medical a fost acordat și unui gardist din regiunea Rostov. Evident, e o faptă nobilă, care diferă mult de atitudinea plină de cruzime a gardiștilor față de frații noștri de pe partea stîngă a Nistrului. Faptul m-a convins o dată în plus că pînă la recunoașterea deplină a independenței și suveranității Moldovei noastre mai avem de depus multe eforturi.
În pofida faptului că în zona conflictului activează comisii de observatori, în perioada de 20—26 aprilie pacea a fost încălcată în repetate rînduri de către acoliții separatismului.
O rezonanță aparte în atmosfera zilelor trecute au avut-o Sfintele Sărbători de Paști. Să zicem, pozițiile susnumite au fost sfințite de către părintele Alexei de la biserica din satul Malovata; anterior aici sosise o delegație din partea comunei Susleni, raionul Orhei, care a adus bucate pentru patrioții noștri.
În încheiere aș vrea să-mi exprim bucuria că în fond sărbătorile de Paști au trecut în această zonă de conflict în pace, consolidîndu-ne încrederea că odată și odată dreptatea și rațiunea va triumfa și pe multpătimita vatră a Transnistriei.
Sursă: Viața Satului, Nr. —, 29 aprilie 1992, pagina 1, coloanele —.
