[D]ragă redacție,
[Î]n familia noastră e o mare durere. Soțul Filip Lupașcu, a fost răpit de gloanțele [gardiș]tilor smirnoviști, a murit ca un adevărat […] pentru Moldova pe care o iubea mai [mul]t decît viața sa. Trăind în cămin visa ca [s-o a]ibă și familia lui un acoperiș propriu, [dar] acum cînd l-a primit, în sfîrșit, n-a avut [feri]cirea să se bucure și el de dînsul. N-a [avu]t nici fericirea să audă cuvîntul «tată» [de] la feciorașul lui, Marcel, care are doar […] luni. Feciorașul lui, Dorel, de 3 anișori, [în z]adar plînge lîngă ușă și așteaptă să intre [tăti]cul. Doar cînd vor crește mari vor afla [și v]or spune la toți că tata lor a murit erou.
Acum e seară, stau cu copilașii în brațe [și] privesc cu lacrimi în ochi portretul îndoliat [al l]ui Filea. Vorbesc cu el, mă jelui. Îl rog [să] se coboare din portret, să se așeze lîngă [mi]ne, să i-a în brațe și el un copil că tare […] dor mîinile. Să-i spun că mi-i dor foarte [de] el, că era un bărbat ideal. Pe balcon [flu]tură tricolorul iubit a lui Filea, pe care [îl] ducea mereu în mînă. Acum este legat [cu] o panglică neagră și, sub adierea vîntului, [pr]oduce un șopot, care parcă îmi spune: «[T]e rog, nu mai plînge! Doar ești soție de [ero]u». Mă apropii de steag, îl mîngii, îl [să]rut, căci știu: în el a rămas sufletul lui [File]a, care vorbește mereu cu mine, ne [mîn]gîiem unul pe altul. Niciodată n-am să-l […] de pe balcon, el e chipul viu al iubitului [me]u soț.
[D]ragă redacție, vreau să-ți mărturisesc că am o susținere de la o femeie, deși e în vîrstă de acum, dar foarte energică și bună la suflet. Nu-i știu numele de familie, dar mi-a spus s-o numesc mama Dora. Dumneaei mi-a devenit într-adevăr ca o mamă. Lîngă ea devin și eu mai tare de caracter, îmi adaugă puteri să mă lupt cu singurătatea. Mi-a plăcut cuvintele ei: «Marie dragă, durerea ta n-are margini și nu ți-o poate scoate nimeni din suflet. Și totuși, tu te găsești într-o situație mai ușoară decît acele femei care, deși au soț, sînt mai nefericite ca tine. Imaginează-ți că alături de tine, în loc de Filea cel bun la suflet, deștept cum era natura lui, ar fi stat un bețiv, un vagabond, un trădător de țară. Copiii lor cresc în voia soartei fără mîngîiere. Tu însă, cît ți-a mai rămas de trăit ai să spui cu mîndrie despre faptele eroice ale iubitului tău soț. Mormîntul lui va fi mereu acoperit cu flori. Copiii tăi sînt fii de erou. Ia-te în mîini! Dumnezeu este milostiv cu cei buni».
Vreau să le mulțumesc și conducătorilor F.P.C.D. pentru ajutorul acordat familiei mele, de asemenea și dnei Ecaterina Selevestru de la Asociația Femeilor din Moldova.
Știu că oamenii buni sînt mai mulți decît cei răi. Cu ajutorul lui Dumnezeu și al lor sper să-mi recapăt puterile pentru a-mi crește fragezii mei și a lui Filip feciorași.
Sursă: Țara, Nr. 26 (96), 23 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
