Fiecare întreprindere își creează formațiunea sa paramilitară, botezînd-o într-un mod deosebit. Cea de la asociația de țesături de bumbac, bunăoară, se numește «Bercut», ceea ce ar vrea să însemne cea mai mare specie de vulturi, care pot zbura nu numai cu o oaie răpită în gheare, ci și cu un lup. Dar fiindcă la Tiraspol nu sînt nici oi și nici, cu atît mai mult, lupi, camarazii detașamentului «Bercut» au grijă zi și noapte ca cei peste 10 mii de textiliști de la întreprindere să fie mintioși, să nu se adune în grupuri.
La început ei stăteau la toate intrările, pe teritoriul întreprinderii, fiind echipați cu bastoane de cauciuc și arme, gata în orice clipă să-și dobîndească prada, dar văzînd că lumea este intimidată și vigilentă, «vulturii» tiraspoleni și-au camuflat sub haine armele. V. Ignatiev, comandantul acestei formațiuni, încearcă pe toate căile să-i liniștească pe textiliști, spunîndu-le că camarazii lui au menirea de a le apăra pacea și liniștea, că acesta este un detașament născut de timp și cu toate că n-are nici un statut juridic, el acționează din ordinul administrației întreprinderii.
Textiliștii, bineînțeles, au priceput încotro bate Ignatiev cu propaganda lui pașnică și acum, înainte de a pleca la serviciu, pentru orice eventualitate își iau rămas bun de la membrii familiei — trăiesc doar pe pămînt «căzăcesc».
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 31 martie 1992, pagina 1, coloanele —.
