Prin ciocnirea cupelor de șampanie protocolare, gest de la care n-a izbutit să se sustragă nici Igor Smirnov, se încheia ceremonia de elaborare și semnare a Convenției cu privire la principiile de reglementare pașnică a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova. Deși active trei, Convenția a fost parafată numai de două părți — de cea moldovenească și de cea rusă, faptul însemnînd probabil că Federația Rusă se prezintă în dublă ipostază: de garant, dar și de agresor direct sau indirect. Dincolo însă de aceste aspecte oricum incoerente pentru cineva obișnuit cu anumite limpezimi și armonii există Convenția. Părțile rusă și moldovenească au salutat-o fără rezerve, iar partea nistreană, cea mai filozofică, a ținut să declare prin același Igor Smirnov că «Moldova a cedat. A înțeles că a greșit și a cedat».
La o primă lectură, mai ales prin articolele 4, 5, 6, Convenția creează impresia unor intenții și aspirații clare și salutabile de pacificare și de reintrare în normal. O lectură însă ceva mai atentă și cu anumite raportări la un trecut nu prea îndepărtat iscă un șir întreg de întrebări. În primul rînd, dacă Rusia, așa cum a fost și este implicată, atacînd Republica Moldova prin mercenari, livrări de armament, printr-o extrem de importantă susținere informativă, amestec armat — de ce devine parte garantă? Ce poate garanta? Cine e atunci, totuși, agresorul? Cine suportă astfel consecințele pierderii de vieți omenești? Republica își păstrează integritatea? Despre ce fel de integritate poate fi vorba cînd o parte importantă din teritoriul acesteia e stăpînit de forțe agresoare, ostile, capabile de atrocități de neimaginat, de atacuri prin surprindere, de orice provocări? În baza căror legi internaționale un grup de criminali de stat, căci așa sînt calificați de orice cod de legi, ei devin deodată parteneri de discuție, de tratative, ba mai mult li se oferă posturi în noul guvern și alte înlesniri? Care e logica? Să înceteze focul? Dar va înceta? Și era nevoie de multă perspicacitate ca să se vadă consecințele unor interminabile concilieri, cedări, în sfîrșit a decretării unei stări de necesitate devenită practic butaforică? Pare o piesă cu adevărat proastă faptul cînd liderii de la Tiraspol devin implicit și lideri recunoscuți cu care se ciocnește cupe de șampanie...
Conform Convenției în orașul Bender menținerea ordinei se va face de forțe de poliție și miliție. E vreo noutate sub raportul efectelor unei activități similare de mai înainte? Nu. Și încă un alineat din același articol 3: «Activitatea economico-administrativă este asigurată în Bender de către organele existente de autoadministrare din oraș, iar în caz de necesitate — împreună cu Comisia de control». Deci, e vorba de aceleași organe care au condus la crearea, sprijinirea, consolidarea organelor anticonstituționale, la derularea evenimentelor tragice ulterioare. Cineva plătește pentru crimele comise?
Articolul 4: «Unitățile Armatei a 14-a a forțelor armate ale Federației Ruse dislocate în Republica Moldova vor respecta cu strictețe neutralitatea». Au respectat-o altă dată? Vor respecta-o de acum înainte? De ce s-au implicat? Mai departe: «Cele două părți în conflict (care? Știm că în conflict e Tiraspolul susținut de oficialitățile moscovite și nemijlocit de aceeași Armată a 14-a care nu a acționat, dincolo de aparențe decît din indicațiile oficiale de la Moscova — n.n.), își asumă obligația de a respecta neutralitatea și de a se abține de la orice acțiuni ilicite față de patrimoniul militar, față de militarii acestei armate și membrii familiilor lor». Cine totuși nu a respectat neutralitatea și nu s-a «abținut de la orice acțiuni ilicite...»?
...Da, Federația Rusă recunoaște (s-ar zice) integritatea Republicii Moldova. Dar cine a stimulat și susținut separatismul transnistrean? Și cine (după ce logică?) a recunoscut (în baza aceleiași Convenții) «republica nistreană»? Și să-mi permiteți și cîteva întrebări ce ar ține, eventual, de bună creștere. Și-a cerut Ruțkoi scuze pentru «obrăzniciile» comise si ..... la adresa românilor (inclusiv a românilor moldoveni), la adresa unor cadre din conducerea Republicii Moldova? Și-a cerut scuze Elțin fie și pentru frazele rostite la aeroport, sau pentru valul de dezinformări, calomnii din presa rusă?...
Să sperăm însă că toate aceste elemente problematice sînt detalii care au scăpat din vedere din cauza grabei cu care a fost semnat documentul și mai ales că pe parcurs se vor găsi mecanismele de instalare a unei păci echitabile, autentice cu eliminarea din zonă a tuturor elementelor agresoare și cu pedepsirea pe măsură a criminalilor de stat. Și abia după aceea poate că se va instala în sfîrșit pacea. Una trainică și multrîvnită. Să sperăm... Între timp aflăm despre sosirea primelor batalioane din divizia Tula. Sînt unități de elită ale căror pregătire le depășește în anumite privințe, anunță agenția ITAR-TASS, pe renumitele «berete verzi» americane. Rămîne să vedem ce ne mai paște și, eventual, cine? De fapt e nevoie de ceva mai mult?!...
P.S. Cîte cineva foarte grăbit în a demonstra că e receptiv la termeni noi, flutură harnic sintagma «partidul războiului», încercînd să-l găsească în «camera neagră» din care acesta lipsește. Ar fi bine să citească sau să revadă interviul cu dl Kozirev din «Izvestia» și să nu tulbure propagandistic apele arătînd cu degetul spre alții uitînd să-l îndrepte spre... sine.
Sursă: Țara, Nr. 32 (102), 4 august 1992, pagina 8, coloanele —.
