...Lucru curios: în toate țările, dar absolut în toate țările în care există o guvernare autoritaristă, indiferent de culoarea politică pe care o utilizează nemijlocit structurile aflate «la vîrf», există numaidecît, pe lîngă tot genul de elemente caracteristice: subordonare strict verticală, conducere directivistă, subordonare feudal-dictatorială, enorme trupe armate, de poliție și, evident, de securitate, un complex întreg de elemente pe care le-am desemna cu un singur termen general: «ritualul». Vă amintiți de extraordinarele ritualuri de glorificare din Germania nazistă, de imense manifestații, și ele cu caracter ritualic, din Uniunea Sovietică stalinistă, hrușciovistă?.. În toate țările inspirat calificate drept «lagăr socialist» și numaidecît în țările de dictatură militară din America Latină, Africa, Asia. Dar parăzile irakiene?!
Te gîndești la aceste lucruri urmărind secvențele filmate de... la Tiraspol și în alte cîteva localități cu populație preponderent rusofonă din a[c]est bantustan comunisto-[j]untist, format prin interesele joncționate ale foștilor și actualilor însetați de avut și bun str[ăi]n, de refacere a unor ve[chi] structuri de esență dic[t]atorială, totalitaristă, comunistă. Și num[ai]decît la elementul pe [c]are îl etalează: «ritualul». Ritualul unei sărbători voite ca atare sau voite a fi considerată ca atare. Priviți atent la fețele mulțimii adunate, dincolo de alura lor festivistă. Priviți la acești oameni mărșăluind în hainele lor specifice: alură de deținuți încolonați spre a merge undeva! Evident, ținuta de militari de carieră îi deosebește. Și totuși. Priviți-l pe acest om fără picioare, urmărind defilarea, urmărindu-și probabil camarazii în plină condiție fizică, dar marcați și ei de aceeași întrebare mută: «Pentru ce?» Priviți-l pe acest Smirnov, pe militarul din corpul de gardă personală cu expresie de călău.
În spatele lui Smirnov, poziție nelipsită și de un anume conținut simbolic, se află comandantul armatei a 14-a, care se poate felicita pentru «ajutorul eficient acordat». Alte secvențe. Lebedi trăgînd adînc din țigară și preocupat de ceva numai de el cunoscut. Paradă, manifestări de sărbătoare impusă, organizată și de aceea cu o puternică alură teatrală, e truc teatral — de «ritual».
La 2 septembrie în teritoriile ocupate de cineva, împreună cu alt[c]ineva, s-a sărbătorit «Ziua Independenței Republicii Nistrene Moldovenești»... Cine a sărbătorit? Pe al cui pămînt? Independență de cine și de ce? C[u] ce drep[t?] Cine sînt acești «va[j]nici» jubilanți pripășiți din cele patru colțuri ale Rusiei? Ce-și poate dori, la ce poate visa o structura ma[rio]netă de esență totalitaristă — nu este greu de ghicit... Priviți și pe aceste fotografii, priviți dincolo de aparențe...
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 9 septembrie 1992, pagina 3, coloanele —.
