La Tiraspol relațiile dintre cazaci, miliție și garda smirnovistă pare-se din nou încep a se tensiona. În noaptea de 26 martie, în jurul orei 23, cîțiva milițieni aflați în exercițiul funcțiunii, dar înarmați numai cu bastoane de cauciuc, au fost bătuți măr de un grup de gardiști din batalionul «Dnestr».
Motivul încăierării? Milițienii le-au făcut observație gardiștilor turmentați că sînt prea gălăgioși împreună cu duduile care îi însoțeau. Atacați prin surprindere, și amenințați cu armele, tinerii milițieni au fost băgați în subsolul hotelului «Drujba», unde li s-a cerut socoteală pentru îndrăzneală, și de unde milițianul Aleksandrov a fost cărat cu targa «salvării» la spital, alegîndu-se cu o puternică comoție cerebrală de grad superior (și-a pierdut memoria) după o lovitură în cap cu patul armei.
Sosind între timp să-și salveze subalternii, comandantul de pluton Eriomenko, cît pe ce n-a fost împușcat de gardiștii alcoolizați.
În aceeași noapte la punctul de dezalcoolizare din oraș au fost aduși doi cazaci «fără limbă în gură» și un locotenent-colonel, șef de stat major în garda nelegitimă, suferind de aceeași «boală».
La ora 2 de noapte în localul secției de miliție și-au dat întîlnire conducătorii gărzii republicane și ai batalionului «Dnestr» pentru a limpezi lucrurile ca între «ai săi».
Sursă: Sfatul Țării, Nr. —, 28 martie 1992, pagina 1, coloanele —.
