Ultimele evenimente care au loc la Tighina în urma hotărîrii Președintelui și Parlamentului de a retrage forțele de ordine ale Republicii Moldova și de a aduce suplimentar trupe rusești cu «misiunea de pace» îngrijorează pe orice om de bună credință, pe orice român nu numai din teritoriile românești aflate încă sub cizma rusească, ci și din toată Țara pînă dincolo de Tisa. Tighina, cu cetatea lui Ștefan cel Mare și Sfînt, este lăsată (a cîta oară?) la cheremul invadatorilor. Sub dictatul Moscovei, ai noștri se retrag dintr-un oraș din partea dreaptă a Nistrului pentru apărarea căruia s-au jertfit în aceste zile sute de români basarabeni. Unde să ne mai retragem dacă noi aici ne-am născut, aici ne este casa și masa, dacă în spatele nostru este Chișinăul? Președintele Snegur și aleșii poporului din parlament, în loc să-i spună agresorului că pe aicea nu se trece, așa cum spuneau vitejii ostași ai neamului nostru la Mărășești și Oituz, au intrat în cîrdășie cu conducerea Rusiei, îndeplinind toate dispozițiile acesteia, numai pentru ca nu cumva să admită înfăptuirea actului de dreptate — Reîntregirea. Dacă este adevărat ce scrie «Izvestia» în numărul din 9 iulie 1992, precum că președintele Snegur este de aceeași părere cu președintele Elțin că Republica Moldova nu trebuie să se unească cu Țara-mamă, atunci cu atît mai în drept sîntem noi, tighinenii de pe linia frontului, să-i cerem socoteală președintelui pe care l-am votat la 8 decembrie 1991 și să-l întrebăm: pe cine reprezintă el atunci cînd raportează jandarmului Europei că noi sîntem gata să răbdăm la nesfîrșit această sîrmă ghimpată trasă de Stalin peste trupul Țării? Pe cine a reprezentat el, care a jurat cu mîna pe Biblie, atunci cînd a spus că nu va fi nici o unire, împărțind populația aceasta, și așa dezorientată și amăgită, în două tabere și făcînd dușmănie între frați de același sînge? E clar că numai pe comuniștii de ieri și de azi i-a reprezentat, pe acei comuniști cu care s-a și înconjurat și i-a adus acum în fruntea guvernului ca să fericească pe oropsitul de popor și să-l conducă pe calea trasată de moștenitorul Uniunii Sovietice.
Oare n-a sosit timpul ca «garantul integrității și stabilității» să răspundă în fața poporului pentru haosul în care ne-a adus cu politica lui «cumpătată și înțeleaptă», pentru sîngele vărsat, pentru pierderile umane și materiale pe care le-am suportat și încă le mai suportăm? Credem că e timpul, pentru că paharul răbdării s-a implut pînă la refuz. Nu mai avem ce aștepta de la actuala conducere a republicii, lipsită de conștiință națională și dispusă la cedări rușinoase care nu sînt altceva decît o trădare a intereselor naționale.
Singura noastră salvare este reîntregirea Țării. Tighina nu este un oraș oarecare a unui stat-fantomă numit Republica Moldova. Tighina este cetatea de Est a românismului și noi, membrii secției Tighina a F.P.C.D., jurăm să o apărăm chiar cu prețul vieții noastre.
În aceste clipe grele pentru neamul românesc, toată speranța noastră este în alegerile din Țară care vor avea loc la 27 septembrie a acestui an. Sîntem mîndri și ne dă curaj faptul că președintele Mișcării noastre de eliberarea națională, domnul Mircea Druc, a fost propus drept candidat la postul de Președinte al României. Alegerea domnului Druc în acest post va pune capăt calvarului nostru în care ne zbatem de mai bine de jumătate de secol și se va însenina, în sfîrșit, și fața României și cerul de deasupra ei.
Frați români din Țară și de pretutindeni, de doi ani ni se tot făgăduiește această înseninare, dar peste partea noastră de cer și peste fața Țării noastre s-au abătut numai norii grei ai neocomunismului. Deaceea orice vot pentru Mircea Druc va fi ca o palmă tămăduitoare pusă pe rana sîngerîndă din trupul sfîrtecat al Țării și pe rănile apărătorilor hotarului ei de Est.
Să nu ratăm această șansă istorică dacă vrem cu adevărat o schimbare la fața a României.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Sursă: Țara, Nr. 29 (99), 14 iulie 1992, pagina 2, coloanele —.
