[…] DOMNILOR, există [ș]i asemenea președinte [de] colhoz. O gospodă[rie] nu chiar departe de […] — doar vreo nouă[…]metri...
[«În patru] luni aș putea sta[biliza situa]ția din republică», […] recent într-o discuție […] Afanasie Murzacoi, […] colhozului «Dru[…] satul Cupcui) din […]ova.
[…] mod, Afanasie Iva[novici] (așa îl numesc pe dom[…] sătenii).
[…] o politică econo[…]...
[Con]siderați că actualul […] [înf]ăptuiește o politică […]?
— […]mai că este inadec[…] este orientată. Orien[tată] […] poporului, în nume[le] […] dar contra popo[rului …] o politică care ar fi […] să amelioreze situa[ția …] fi realizată îndepli[nind …] șase condiții, numai […]ertatea comerțului; […] sistemului bancar, […] funciare; pri[…]gentă și fără nici […] adoptarea legii cu […] muncă; adoptarea le[gii cu p]rivire la proprietate; […] tuturor structurilor […] și de distribui[re …] structuri s-a infil[trat …] aparat nomenclatu[…] și promovează [o pol]itică de distrugere […] nimic nu s-a […] fost create noi […] mai umflate, dota[te cu] mai mari drepturi, noi […] de distribuire. Cum […] producător de pro[ducție ag]ricolă, să mă aprovi[zionez cu] resurse materiale, […] la sută din această […] trebuie s-o realizez […] deciziilor organelor de […], iar aceste 80 la [sută sî]nt asigurate de către […]teriale și tehnică, cu […] fiind impus să pro[…] […]cesare contra pre[…] […]ante și încă să plă[tesc …] procente structuri[…]
[…] putea argumenta […] exemplu concret […] exemplu ce ar con[…] privațiunea de liberta[te a activ]ității întreprinzătoa[re]?
— [Exem]ple — cîte vreți. […] și următorul. În […] anul trecut ne-am […] domnului Tampiza […]stru al economiei […] acum ministru al […] naționale și finan[țelor] (nota aut.) cu rugămin[tea să ne] permită realizarea a [… de] mii sticle de vin pentru a procura 500 tone de benzină, 500 tone de motorină și 500 tone de păcură. Eu fiind președinte de colhoz, știam că trebuie să produc legume, fructe, alte produse alimentare pentru care lucru am nevoie de combustibil. Și urma doar să procur benzina, să zicem, cu cîte 57 copeici litrul. Nu ni s-a permis. Acum am putea realiza deja un milion sticle de vin, dar cantitatea de benzină care am fi putut-o avea la prețul amintit nu o avem și nici nu vom avea-o.
— Ei bine, dar ei nu v-a refuzat avînd ca argument doar niște considerente personale?
— A fost invocat faptul că, chipurile, este prea scump. Dar a fost atunci o prostie și astăzi rămîne a fi o prostie asemenea argument. Acum nu avem combustibil, nu sîntem în stare să încălzim serele și aș vrea să-l întreb acum pe domnul ministru: cu ce să semănăm noi astăzi? Nu avem cu ce. Deci, acțiunile domnului Tampiza nemijlocit colhozului nostru i-au adus pierderi undeva de vreo cinci milioane de ruble. Dacă ar fi posibil, m-aș fi adresat în judecată cu o reclamație să ni se plătească aceste 5 milioane. Un alt exemplu: astăzi eu nu am cum plăti oamenilor pentru muncă. Trebuie să mă bag în credite ca să pot plăti țăranilor și încă să achit pentru credite 25 la sută. De ce ar trebui să întreb ministerul cum să fac parale, dacă am legături cu Estonia, care îmi dă 20 de milioane pentru vinul colhozului. Eu achit cota de acciz, adică vărs în bugetul republicii zece milioane și lucrez mai departe liber. Zece milioane rămîn în gospodărie, am cu ce plăti oamenilor, ei sînt mulțumiți, nu intră în greve și au o atitudine agreabilă față de același guvern. Însă nu pot să procedez așa, trebuie să stau în genunchi și să cerșesc licențe. Întregului raion i-a fost permisă realizarea a 150 tone de vin. Ce faci cu aceste 150 tone?
Șaptezeci și trei de ani guvernul socialist nu a hrănit oamenii, dar nici nu trebuie un guvern civilizat să-i hrănească. Dați-ne nouă această posibilitate, lucrați pentru noi, domnilor guvernatori, iar noi vom munci pentru toți, ajutați-ne. Însă deocamdată totul și toate-s contra noastră, toate legile constrîng producătorul. Regimul socialist totalitar-administrativ așa și se menține. Mai înainte eu puteam realiza producția, mi se administrau niște amenzi ale controlului popular, niște mustrări, dar construiam, așa cum am construit la Sărata-Nouă trei grajduri pentru vite, trei pentru porci. Astăzi eu nu sînt în stare să fac așa ceva.
— Însă, știu bine, ați fost pedepsit pentru aceasta, demis din post...
— Da, am fost pedepsit, însă totuna am lucrat, am făcut lucruri bune pentru oameni, pentru sat.
— Acum se vorbește în raion că din nou ați prosperat, în doi ani se zice că ați reușit imposibilul: ați construit o fabrică de vin cu linie de îmbuteliere, o secție de conserve, una pentru mezeluri și alte obiective. Deci și în condițiile actuale se poate face cîte ceva...
— Se poate, însă ne vine tot mai greu. Uite, ne-am asociat într-o firmă agricolă cinci gospodării: colhozul «Drumul nou», sovhozurile «Cazangic», «Scînteia», «Sărăteni» și «Ciadîr». Nu a fost simplu, cu mari eforturi am reușit să depășim toate obstacolele impuse de birocrații de speță nouă. Am început să colaborăm, să ne ajutăm unul pe altul, să punem pe principii noi baza materială, socială ale satelor noastre. Acum, însă, cum aș putea eu să-i ajut sovhozului vecin în construcția unei secții de conserve, să zicem, dacă pe mine ea m-a costat 2 milioane, iar acum sînt necesare 20 de milioane, în plus condițiile rigide de realizare a producției.
Eu cred că avem oameni care se conduc de principiul: cu cît e mai rău, cu atît e mai bine pentru republică. Președintele republicii a spus așa, eu repet cuvintele președintelui.
— Dar cine sînt ei?
— Dacă mă va invita Snegur în această problemă, îi voi numi, las-să imprime la dictafon. Nu este disciplină, nu există un respect față de puterea oficială, oamenii nu vor să lucreze. S-au declanșat în mod îngrozitor furturile...
— Afanasie Ivanovici, să-mi fie iertată o întrebare banală poate: care ar fi contribuția sindicatelor în asemenea situație?
— Ar trebui modificată structura lor. Ea rămîne cea veche. Să fie alesi adevărații lideri sindicali. Sindicatele trebuie să trateze la egal cu guvernul pentru ca de fiecare dată, atunci cînd elaborează decizii, legi, guvernul să se impiedice de sindicate, în special cînd sînt vizate probleme ale muncii, ale sferei sociale etc. Astăzi poporul nu crede în sindicate, ele sînt prezente doar pe hîrtie și personal nu le simt în nici un fel. Astăzi, dacă aș fi în rolul sindicatelor, aș bloca toate deciziile guvernului în domeniul agriculturii. Nu știu cine este acum în fruntea sindicatului lucrătorilor din complexul agroindustrial, însă...
— Domnul Tudor Olaru.
— Spuneți-i lui Olaru: astăzi trebuie blocate toate hotărîrile Guvernului orientate contra țărănimii...
Iată o asemenea discuție, cu un asemenea președinte am avut deunăzi în satul Cupcui din raionul Leova.
Am transcris-o întocmai de pe banda de dictafon. Comentariile parcă ar fi de prisos, însă aș menționa că asemenea conducători cum este domnul Murzacoi în orice sistem rămîn a fi oameni de afaceri și poziția domniei sale ne aduce la gîndul că în cazul în care și unora ca alde Murzacoi le vine destul de greu, înseamnă că sistemul vechi a fost distrus, iar unul nou încă nu a fost edificat.
Sursă: Vocea Poporului, Nr. —, 14 aprilie 1992, pagina 3, coloanele —.
