La 23–24 septembrie în programul «Mesajer», în emisiunile radiodifuziunii, transmise în Republica Nistreană, domnul Snegur iarăși (de acum a cîta oară!) s-a antrenat în trucuri verbale – asigurări, promisiuni, făgăduințe pe viitor. În glasul împăciuitor și învăluitor al vorbitorului răsunau ba obidă în legătură cu neascultarea încăpăținaților din Transnistria, ba referință elogioasă față de ei, ba amenințare voalată, ba promitere a unor cedări neînțelese din partea parlamentului Moldovei, recunoaștere a greșelilor admise. Și numai pentru a-i prosti pe cei creduli, a-i bate la cap pe oameni, a le tulbura mințile și inimile, a semăna discordanță în rîndurile apărătorilor Republicii Nistrene independente, a submina unitatea lor.
Atunci cînd păstorul spiritual al Moldovei Mircea Snegur ademenea cu făgăduieli și dulcegărie verbală «oile rătăcite» sub aripa vulturului român, la Dubăsarii mult pătimitori ajutorii tovarășului său făceau lecții de «dragoste și încredere» pentru populația civilă neapărată, îmblau cu cortegii «de nuntă» pe la Camenca, îi batjocoreau pe aleșii populației plaiului nistrean în închisorile de la Chișinău. Cine-i atunci în realitate Mircea Snegur, care pretinde la al doilea termen de alegere în postul de Președinte al Moldovei, dacă nu un pozer obișnuit și un minciunos?
Fostul secretar al CC al PC al Moldovei pentru agricultură, care demult nu mai este tovarăș, dar domnul Snegur, ușor sare dintr-o luntre în alta, pentru a-și salva cariera politică, folosește orice mijloace pentru a se ține la suprafață – la putere. Există un așa tip de politicieni, de la care poți să te aștepți la orice fasoane. Sperînd la convenabilitate, ei ușor își schimbă culoarea din verde în roșu, din roșu în cenușiu-închis, sînt lipsiți de principii, de convingeri ferme, de opinii politice. Azi, cînd nava totalitarismului stalinist s-a cufundat, lepădăturile epocii cultului, străine pentru popor, au rămas credincioase lor, folosindu-se de slăbiciunea democrației și Puterii Sovietice crează regimurile lor odioase marionete, recurgînd la mincire și nelegiuiri, nu au scupule. Fostul «internaționalist» Mircea Snegur de asemenea mizează pe ridicarea de la fund a celor mai negre forțe ale societății. A fost moldovean, dar a devenit român. În tinerețe sîngele de român nu se manifesta prin nimic, iar acum clocotește, și încă atît de mult, încît a călcat în picioare pe doica sa – Puterea Sovietică, democrația și publicitatea, internaționalismul și alte «principii» democratice. Prudența însușită de la Stalin nu-i permite de a se încumeta să stabilească cultul, însă politica de a stăpîni e aceeaș. Tovarășul îndemînatic și frate de spirit Mircea Druc a încercat să devină erou popular, mai simplu, să ajungă la cîrmă – și nu mai este de acum. De Costaș i-a fost milă, va prinde bine – nu fiecare va fi de acord să aibă un așa rol ca al generalului, în afară de aceasta, în caz de necesitate, va avea pe cine da vina pentru sîngele oamenilor, doar nu va lua-o asupra sa?!
Orice n-ar spune poporului «împăciuitorul» și fățarnicul Mircea Snegur, însă faptul că luntrea frontului popular al Moldovei demult e condusă de mîna lui de fer e real. Răbufnind la suprafață pe unda mîndriei naționale moldovenești, proclamînd independența (oare nu pentru ca să nu răspundă pentru cele săvîrșite?), liderul ilegal al frontului popular azi apasă pe mîndria de român. Cu toate că domnul Snegur se dezice din toate puterile de declarațiile și linia frontiștilor spre reuni[…] România-«mamă», în[…] unui prunc îi este […] naționalismul în M[…] e stimulat de structur[…] stat, iar toate vi[…] ireale ale frontiști[lor] realizează ca prin m[…] fiind dirijate de […] ascunsă a lui Mircea S[negur]. Președintele, care n-[…]mis să se desfășoa[re] […] Moldova nici un refer[endum], în ultimul timp e în[…]rat de aplicarea în […] Legii cu privire la ale[geri]le generale... ale pre[ședin]telui. Ce îl neliniș[tește] atît de mult pe Mircea S[negur]? Toate-s simplu de to[…] lasă în pace gîndul […] aceea, că e un preș[edinte] fictiv, n-a fost a[…] popor, iar termenul […] președinte expir[…] afară de aceasta, put[…] parlament e un lucru […] vor veni în el alți […] (după toate se vede c[ă] […] să fie așa) și atun[ci] […] pentru dictatul lui […] închisă pentru totdea[una] […] dacă va fi ales de […] popor, apoi parlame[ntul] […] poate să-i dicteze. […] mîntă gîndul despre […] basarabenii în ma[…] lor sînt împotriva […]zării, deci poate să nu […] în istorie. Deatît[a] […] Snegur și admira[tori]i […] frontiști au depus toată stăruința, pentru ca legea cu privire la alegerile Președintelui să fie aprobată de parlament. Termenul alegerilor e fixat pe data de 8 decembrie. Puterea unipersonală a președintelui e puterea de dictator, orice cuvînt e lege. Oare nu deatîta președintele executivului FPM Iu. Roșca în interviul, publicat în ziarul «Țara» la 24 septembrie, a declarat că unirea cu România va avea loc mai înainte decît credem noi și chiar a numit termene concrete – poate peste jumătate de an, un an... Cititorului ce cugetă i se prezintă posibilitatea să încheie gîndul lui Iu. Roșca și să înlocuiască punctele de suspensie prin adevărul ce se conține în cuvintele «...dacă îl vom alege președinte pe Mircea Snegur».
În calea spre dictat, și domnul Snegur știe prea bine aceasta, stau niște petre de încercare, cum sînt Republica Nistreană și Republica Găgăuză. Poporul nu-i mulțumit de destrămarea Moldovei. Pentru a se reabilita în fața lui a și fost începută campania bine organizată în Regiunea Nistreană. În caz de biruință, el, ca președinte, va culege toți laurii. În caz de înfrîngere, el va apărea în fața alegătorilor ca un om ce face totul pentru a păstra integritatea Moldovei. Va reuși oare Mircea Snegur să folosească cartea șovinistă în joc – aceasta va arăta timpul. Structurile de stat, conduse de el, întreprind însă toate măsurile pentru a desfășura în Republica Moldova isteria frontistă, punînd astfel o cruce mare pe regularea relațiilor dintre cele trei republici independente prin mijloace pașnice... Ele au transferat pe contul Frontului Popular din Moldova de acum 13 milioane de ruble. Și aceasta-i în acel timp, cînd republicii nu-i ajung atîtea mijloace pentru a acorda ajutor la zeci de mii de pensionari, la alți oameni, care au fost aruncați de politica vicioasă a lui Snegur și a ajutoriilor săi peste hotarele sărăciei. Pentru a nu vorbi neîntemeiat, voi menționa ordinul Departamentului de stat al Moldovei pentru edituri, poligrafie și difuzarea de cărți №0111: «A transfera la filiala din raionul Frunze a băncii «Promstroibanc» din or. Chișinău (codul băncii 771641) pe contul Frontului Popular din Moldova mijloace în sumă de 20000 (douăzeci de mii) de ruble din fondul centralizat. Directorul general V. Bahnaru». Se întreabă, ce drept au structurile de stat să risipească mijloacele poporului, finanțînd activitatea șovinistă a frontului popular? Și de ce luptătorul pentru prosperarea poporului și atitudini «pașnice» față de soluționarea problemelor Președintele Snegur se uită printre degete la crimele subalternilor săi? Oare nu deatîta că îi convine aceasta?
Cel ce plătește, acela și face comanda de muzică. Sînt priniși cu forța deputații poporului din RSSMN, sînt declarate criminale femeile pichetante, care cer să-i elibereze. S-ar părea, ce poate fi mai simplu decît să-i eliberezi pe niște oameni nevinovați, dar de unde, îi declară puciști, iar mai tîrziu și separatiști principali, cu toate că ei îndeplineau voința poporului din Regiunea Nistreană. Însă Mircea Snegur poate oare împreună cu costașii, drucii, roșcă ai săi să baje la dubală un milion și jumătate (!) de alegători?
În campania de reprimare în Regiunea Nistreană și Găgăuzia au pornit detașamentele de frontiști bine hrăniți și înarmați pînă n dinți. A subaprecia uneltirile lor provocatoare ar fi de neiertat pentru populația plaiului nistrean, iar în privința republicii tinere chiar ar fi o crimă. Costașenii în orice clipă pot să pună în acțiune arma de foc. Numai calmitatea noastră, acordul reciproc vor evita măcelul deschis, al doilea Carabah. Oare vor rezista pretutindeni apărătorii Republicii Nistrene și Găgăuziei, cum procedează azi dubăsărenii în fața neobrăzării, mitocăniei, bastoanelor de cauciuc ale «voinicilor» turbați? Oare vom reuși să opunem provocărilor lingăilor români unirea noastră de nezdruncinat și credința în Republică? De răspunsurile la aceste întrebări, de faptele noastre concrete, de dîrzenia și bărbăția personală a fiecăruia depinde viitorul nostru, viitorul Republicii Nistrene. Să dovedim, deci, dreptul nostru legitim de a trăi pe pămîntul strămoșilor noștri iubitori de pace și strîns uniți: ucraineni, moldoveni, polonezi, bulgari și găgăuzi!
Sursă: Noutăți, Nr. 125, 1 octombrie 1991, pagina 2, coloanele —.
