Vă amintiți cum în [tr]ecutul nu prea îndepărtat [o]amenii își doreau unul [a]ltuia în glumă: «Să trăiești [n]umai pe contul salariu[l]ui». Iar recent am auzit [a]ltă expresie: «Toată [v]iața să coincidă cu perioa[d]a de tranziție». Bine[î]nțeles, nu dea domnul. [Î]nsă noi am avut acest […]inion. Sfîrșitul acestei [p]erioade nu se vede și [c]îți ani vor trece, de [a]semenea, nu știm. Mii de [a]leși ai poporului nu [d]orm nopți în șir – elabo[r]ează acțiuni de protecție [s]ocială pentru cele mai [v]ulnerabile pături ale [p]opulației. Adoptă progra[m]e de ieșire din criză, ne [î]ncredințează că sîntem [d]eja pe calea spre relații[l]e de piață. Eu, însă, îmi [î]nchipui trecerea la econo[m]ia de piață în felul urmă[t]or: în magazine e o abundență de mărfuri și gospodinele noastre au o singură problemă: ce fel de cașcaval (bunăoară) din cele treizeci de feluri expuse în vitrină, ca în Suedia, să cumpere pentru cină. Gospodina s-a mai gîndit și decide să cumpere la piață, chiar dacă acolo e mai scump. O logică stranie nu-i așa? Într-un cuvînt, feminină. Statul, însă, consideră că trecerea spre relațiile de piață trebuie să înceapă nu cu producerea mărfurilor, ci cu majorarea prețurilor. Și, probabil, intenționează să le majoreze pînă atunci, cînd oamenii nu vor mai avea bani să cumpere mărfurile. Ba și acum prețurile s-au mărit într-atîta, că mi-e și incomod să citez vre-un exemplu. Salariul, însă, a rămas cel de odinioară. Plus 65 de ruble pavloviste, care nu-ți ajung nici pentru o rochie pentru fetițe.
În ultimele trei luni în orașul nostru au amenințat că declară grevă constructorii, șoferii de la CA–2836, frizerii, și ei desigur, pot fi înțeleși. Deși tuturor le e clar, că nici cu greva nu obții nimic, deoarece haznaua e goală, însă dacă frizerul primește pînă la o sută de ruble, iar acasă are doi copii, pe de asupra și soțul a mai fugit din cauza unei astfel de vieți, atunci nici un fel de lege despre protecția socială nu va schimba starea de lucruri. Descurcă-te cum poți.
Cu un an în urmă deputații Sovietului orășenesc au ales președintele Sovietului orășenesc de deputați ai poporului, președintele comitetului executiv. Fiecare dintre ei și-a creat echipa sa, ne gîndeam că odată cu trecerea puterii în mîinile Sovietelor traiul ni se va schimba. Iar puterea a fost «cucerită» cu adevărat. Îmi amintesc un moment de la o ședință. Deputații Sovietului orășenesc au insistat ca lucrătorii comitetului orășenesc de partid să elibereze sala, iar președintele Sovietului sătesc Varnița a fost scos aproape cu forța din sală, aruncîndu-i-se replica: «Vom avea nevoie de tine-te vom invita». Ce-i drept, jurnaliștii rămăseseră, bine măcar că între timp fusese adoptată legea cu privire la presă. Așa dar, puterea trecea în mîinile Sovietelor. În eșalonul suprem al puterii orășenești au fost ales cei pe care i-au vrut acolo. Acum Sovietele dispuneau de mai multă puter decît comitetul orășenesc de partid, OSTK, FPM și alte organizații obștești și partide luate împreună. Se părea că acuș-acuș... Însă nu e chiar așa. Această putere n-o pot împărți acum cei aleși. În această ordine de idei destul de elocvent s-a exprimat V. Cogut, locțiitorul președintelui Sovietului orășenesc, în paginile ziarului «Novoie vremea». Dumnealui e nemulțumit de «șef», ultimul, cică, hotărăște de unul singur, nu se sfătuiește (?!). Peste cîteva zile G. Pologov, președintele Sovietului orășenesc, la televiziunea prin cablu aruncă la adresa lui V. Harcenco, locțiitorul președintelui comitetului executiv, astfel de complimente: «un economist necompetent», sau «o minci[…]nară a lui Harcen[co] […] veni vorba desp[re] […] «rude de-ale soa[…] cadrul aceleiaș[…] V. Harcenco i-a […] datoria preșe[…] Ascultam toate a[…] gîndeam: vor putea […] rezolve în comu[…]mele orașului? […] propus ei înșiș[…] aleși, iar mai […] constată că unul […]mist necompete[nt] […] își aranjează […] celui de-al tr[…] place fotoliul […] patrulea contemp[…] așteaptă ora astr[…]
Și ce fac oră[…] au grijile lor […] împartă un chi[…] zahăr, ca să […] pentru o lună, […] facă loc în aut[…] să hrănească fami[…]
E un fel de hi[…] dacă cineva se […] atunci apar l[…] articole despr[e] […] cuiva, despre […] asupra cuiva, […] cuvinte sînt […] adormiți.
Sursă: Tighina, Nr. 16, 3 iulie 1991, pagina 2, coloanele —.
