Pînă nu demult fraza «nesiguranță în ziua de mîine» o refeream cu ușurință la atributele societății capitaliste.
Dar ce vedem astăzi? S-a dovedit, că vermele îngrijorării ne chinuie pe fiecare dintre noi. Cine s-ar fi gîndit, că în societatea noastră «cea mai umană și mai dreaptă», unde totul se face întru binele omului, inima mamei va fi sfîșiată de grija pentru viitorul copiilor săi.
De unde vine aceasta? Privirea răutăcioasă la adresa vecinului eterodox, scrisoarea anonimă cu amenințări în cutia poștală — acestea sînt, probabil, cele mai inofensive grimase ale vrajbei naționale.
Fraților moldoveni!
Toate insuccesele și nevoile noastre, cît și degradarea societății, după părerea mea, nu e altceva decît continuarea logică a experimentului anului 17. Nu voi interveni la istorie, nu voi numi cauzele, de ce Moldova s-a pomenit în componența așa numitului imperiu. Una e clar, că cel slab întotdeauna tinde sub aripa celui puternic. Pentru Moldova aceasta a fost Rusia.
Nu sînt de naționalitate rus, dar mi-e rușine și dureros pentru poporul rus, cînd este ponosit cu ultimele cuvinte, iar pe alocuri și cu acțiuni. Credeți-mă, o așa atitudine nu-i face cinste oricărui popor, inclusiv și moldovenilor. În ce țară civilizată a lumii e posibil una ca aceasta? Închistarea națională încurcă de a vedea problemele și durerea altora. Cine a fost în Rusia, a văzut ruinarea și pustiirea de acolo. E cu mult mai scăzut și nivelul de viață al populației de aici față de orice republică. Doar potențial Rusia e cea mai bogată republică din Uniune.
Bogăția noastră sînt pămîntul și soarele. În condițiile integrării economice moderne, aceasta ar fi pe deplin în de ajuns.
Dar ce va fi cu noi, dacă noul guvern rus va rupe relațiile cu așa confrate, cum este Moldova astăzi?
Posibil, unii așteaptă ajutor frățesc de peste Prut, însă acolo, cred, au probleme mai multe decît noi. De le-ar ajuta lor cineva. De altfel și în documentele cu privire la cutremurul de pămînt din Moldova s-au strecurat: chipurile, mijloace republicane pentru restabilire nu vor ajunge, las-să ne ajute guvernul unional.
Evident, epoca voluntarismului ajunge la finiș, înainte se deschide cîmp larg pentru dezvoltarea multilaterală a societății noastre, crearea statului juridic democratic nu în cuvinte, ci în faptă se va manifesta grijă față de om.
Pentru aceasta există toate condițiile. Trezește întristare numai tărăgănarea în activitatea parlamentului nostru republican.
Legile cu privire la proprietate, pămînt și impozite, care trebuie să schimbe radical situația economică creată nu se știe de ce nu sînt examinate.
Ce avem ca rezultat? Depresia, de la care scade productivitatea muncii, devine mai săracă piața de mărfuri, și așa pustie, iar aceasta la rîndul său duce la o înrăire și mai mare a oamenilor.
Nu cred, că intransigența băștinașilor sub forma renașterii naționale să fie trezită de ura față de poporul rus și limbă (să-i acordăm dreptul fiecăruia să vorbească în limba, în care l-a învățat mama și tata).
În afară de aceasta, pe mulți îi irită așa cuvinte banalizate, ca «socialism», «partid» și abundența de sculpturi și profiluri ale conducătorului. Pe mine, credeți-mă, de asemenea.
Din fericire, toate aceste simboluri ale statului totalitar devin un bun al istoriei, deși sistemul administrativ de comandă încă nu și-a cedat pozițiile, ea se găsește în stare de agonie. Iar cine pune semn de egalare între sistem și populația rusă, este un politician neprevăzător.
Raionul nostru este internațional. Să ne unim, deci, eforturile, independent de apartenența națională, pentru lupta cu sistemul și crearea noii societăți, doar în decenile trecute ne-am găsit, de fapt, într-o stare de demontare sau de stagnare.
Sursă: Prietenia, Nr. 73, 21 iunie 1990, pagina 1, coloanele —.
