În 1989 am suferit un accident rutier, în urma căruia am rămas invalid de grupa a doua. Mi-au fost pricinuite mari pagube materiale. Vinovatul, Ion Graur, mi-a propus 9000 rub. pentru automobilul distrus și cu aceasta să închidem dosarul. Am considerat acest fapt o înjosire și nu am fost de acord. M-am adresat judecătoriei populare din Cahul. Graur a fost considerat vinovat. A fost lipsit de dreptul de a conduce orice mijloc de transport timp de un an și 20% din salariul lui să revină în contul statului. Oare în ce țară mai există o astfel de dreptate, cînd omul vinovat nu-și simte în măsura cuvenită vina? Parcă va înțelege dl Graur, lipsit doar pentru un an de dreptul de a conduce automobilul, că a nenorocit un om, l-a făcut invalid? Și ce mai înseamnă 20% din salariu în fondul statului? Parcă statul ar fi rămas invalid de grupa II, și nu eu.
Indignat la culme, m-am adresat la Judecătoria Supremă. Cei de acolo au considerat hotărîrea judecătoriei populare din Cahul corectă.
Dar cine-mi va compensa pagubele materiale, pe care le-am avut în urma acestui accident? În afară de automobilul distrus, am pierdut și toate albinele, deoarece stînd mai bine de jumătate de an la pat, nu a avut cine să îngrijească de ele. Trebuiau să-mi întoarcă cel puțin 7000 rub. Pentru automobil mi-au dat doar 4367 rub., cînd azi pe acești bani nu reușești să procuri nici un acumulator. Unde-i dreptatea?
Parcă acestea sînt legi?
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 100 (17970), 18 iulie 1992, pagina 1, coloanele —.
