După Decretul prezidentului a așa-zisei RMN «Cu privire la încetarea activității organelor afacerilor interne a Republicii Moldova pe teritoriul Republicii Moldovenești Nistrene în orașul Bender» s-a început lucrul de agitație. Nimeni din lucrătorii secției orășenești a afacerilor interne nu s-a mirat cînd în timpul volantei lor au apărut conducătorii orașului. Pînă la 7 decembrie nici un lucrător din secția orășănească a afacerilor interne nu a scris nici un raport pentru a trece cu serviciu în RMN. Conducerea orașului s-a îngrijorat de o astfel de situație și a conchis ca de urgență să fie convocată o sesiune extraordinară a deputaților sovietului orășenesc. La sesiune au fost invitați toți lucrătorii SOAI. Spre marea nedumerire a conducerii la sesiune au apărut doar cîțiva lucrători a SOAI, din conducerea acestei secții n-au venit nimeni, astfel demonstrînd că nu se supun legilor și derectivelor republicii neconstituționale.
La drept vorbind, sesiunea mai mult sămăna cu un simpozium al reprezentanților SOAI din orașele Tiraspol, Rîbnița, raioanele Slobozia, Camenca... Ei au fost invitați pentru a acorda ajutor în agitație. E greu de opus pe cine convingeau «oaspeții», vorbind de la tribună 4 ore la rînd: pe deputații din sală sau pe lucrătorii SOAI, care se aflau la locurile de muncă, adică își îndeplineau datoria.
Sesiunea a primit decizia de a interzice activitatea secției orășenești de poliție care se supune Ministerului afacerilor interne a Republicii Moldova pe teritoriul RMN, de a acorda neîncredere comisarului poliției domnului Gusleacov.
În ziua următoare o grupă de deputați în frunte cu președintele sovietului orășenesc tov. Cogut s-a întîlnit cu personalul SOAI, probabil, sperînd că după […] agitație s-a schimbat părerea oamenilor. Dar, cu toate că colectivul secției orășenești de poliție e multițional nimeni din membrii lui n-a trecut de partea agitatorilor, rămînînd fideli poporului Republicii Moldova.
Sursă: Tighina, Nr. 38, 11 decembrie 1991, pagina 1, coloanele —.
