Cei care l-au văzut pe generalul A. Lebedi, noul comandant al armatei 14, la telecanalul «Ostankino» sau i-au citit declarațiile și aprecierile situației din zona războiului (eu l-am văzut duminica trecută), n-au putut să nu se întrebe: ce se întîmplă în lumea aceasta, cum se pot inversa cu atîta nerușinare lucrurile ca agresorul să fie numit victimă și victima agresor? Și oare chiar lumea să le dea crezare, să fi uitat cum fosta U.R.S.S., în fond aceeași Rusie, a folosit aceleași procedee de dezinformare impertinentă cînd se pregătea invadarea Ungariei, Ceho-Slovaciei, Afganistanului, că aceleași canonade radiotelevizate dezinformatoare au precedat acțiunile armatei sovietice în Tbilisi, Vilnius, Riga?
De fapt, campania masivă de dezinformare, intensificată în ultima vreme de mijloacele de informare în masă moscovite, și considerentul de a expune încă o dată poziția Ministerului Apărării și a conducerii republicii asupra situației din raioanele din stînga Nistrului au și constituit imboldul principal pentru dl I. Costaș, ministrul apărării al republicii, de a convoca în după amiaza zilei de duminică o conferință de presă pentru jurnaliștii din republică și străini.
Domnia sa a calificat ca provocație și a combătut cu argumente declarațiile generalului Lebedi referitoare la folosirea de către unitățile armatei naționale a armamentelor cu care aceasta nu-i dotată, la concentrările de trupe în vederea unor atacuri asupra orașelor nistrene, la sosirea piloților și consilierilor români... Aceste luări de cuvînt agresive ale generalului au avut loc în zilele cînd Președintele republicii, dl M. Snegur, purta tratative cu omologii săi din România, Rusia și Ucraina la Istanbul, apoi cu B. Elțin la Moscova — în vederea căutării unor soluții politice asupra conflictului. Adică în timp ce pe de o parte se caută căi de rezolvare pe cale pașnică, generalul Lebedi toarnă gaz în foc. Cît costă doar cuvintele lui (citez după stenograma oferită ziariștilor la conferința de presă): «În mod oficial eu vă raportez că aici, pe teritoriul Transnistriei, nu există nici un regim postcomunist, nici procomunist, nici neocomunist, nici un oarecare alt regim». Aceasta despre regimul care în august trecut a susținut fără ezitare puciștii, împotriva cărora atunci s-a înrolat însuși Lebedi. Ce l-a făcut acum să se apropie atît de mult de ei, să-i devină atît de dragi?
Mă întreb dacă lucrul acesta este întîmplător. Pentru a răspunde, cred, e necesar să-l plasăm în contextul altor lucruri care au loc în Rusia, de exemplu. Or, acolo se duce lupta aprigă pentru putere, forțele reacționare intenționează să-și ia revanșa. Se alarmează și ministrul de externe, dl Kozîrev. Deci în contextul acesta poate n-ar mai trebui să ne mire declarațiile lui Lebedi. Cu atît mai mult cu cît asemenea declarații, doar puțin mai voalate, se fac auzite și din partea colegilor lui din alte foste republici unionale.
Campania masivă de dezinformare, s-a subliniat la conferința de presă, nu-i exclus că urmărește și un scop bine determinat: a pregătit opinia publică mondială, cea din C.S.I. pentru «îndreptățirea» unei eventuale agresiuni, a unui atac direct asupra Republicii Moldova și ocuparea ei. Deci, să fim cu toții vigilenți, se poate întîmpla orice.
Ministrul apărării, dl I. Costaș, a răspuns la numeroase întrebări ale jurnaliștilor.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 93 (17963), 7 iulie 1992, pagina 2, coloanele —.
