Reporter: Credeți că măsura de decretare a stării excepționale, recent adoptată de către președintele Mircea Snegur, ar putea fi denumită «puciul de la Chișinău»?
Mircea Druc: Chiar dacă ar fi așa, n-ar trebui să-l interpretați, să-l descifrați sau să încercați să-l tratați ca pe un puci. E o încercare de autoorganizare, de autoreglare pentru ca sistemul politic să producă totuși ceva.
Rep.: Deci, o organizare a celor de la putere în Republica Moldova...
M.D.: Da, este o chestiune de logistică, pentru că, într-adevăr există o stare de debandadă, de nesiguranță, de infiltrare a unor elemente străine, acte diversioniste.
Rep.: Totuși, rămîne faptul că această stare excepțională vine destul de tîrziu, știut fiind că situația conflictuală din Transnistria durează de aproximativ doi ani, lucru recunoscut și de dl Snegur.
M.D.: Desigur, este adevărat ce spuneți și de aceea, noi, opoziția, și eu personal am fost atît de amărîți. Lucrul acesta ar fi trebuit făcut cu doi ani în urmă. Noi procedăm ca și medicii: odată ce am diagnosticat răul, boala, nu mai este nevoie de descîntece băbești, ci trebuie imediat să se intervină. Am diagnosticat corect, încă de acum doi ani de zile, situația, avînd în vedere că deja cunoșteam experiența balticilor și a armenilor. Sigur, s-ar putea găsi o justificare a modului de acționare promovat de președintele Snegur și de executiv, doar pînă în momentul puciului din august 1991. Am simțit pe pielea noastră ce înseamnă să iei o decizie în condițiile în care securitatea noastră, altfel spus K.G.B.-ul de la Chișinău, se supunea direct Moscovei, la fel ca și Ministerul de Interne. Dar, după puci, astfel de atitudini nu mai sînt scuzabile. Inconsecvența, nerezolvarea problemelor sau îngăduința față de evenimentele ce se petrec de atîta timp în Transnistria sînt nepotrivite. Dar, totodată, este foarte ușor să critici. Aici, la Chișinău, există multe persoane în Guvern, care nu au dorit și nici nu doresc rezolvarea acestor probleme. Deci, nu cred că dl Snegur va fi boicotat de anumite forțe, așa cum am fost cîndva noi, Frontul Popular. Însă, într-adevăr este tîrziu. Și eu sînt de părerea, ca mulți alții, că nu este mai bine mai tîrziu decît niciodată: ceea ce vine prea tîrziu, este un blestem. Oamenii care fac politică, și la București și la Chișinău, au parcă viziunea că viața ar decurge ca pe scenă: actul I — conflictul și apariția eroilor pozitivi și negativi; actul II — apogeul și deznodămîntul, cînd «eroul», Druc sau altul trebuie să învingă. Această concepție este tipică oamenilor educați prin literatură, prin imaginile frumoase ale culturii, ajungînd astfel să creadă și să transpună — involuntar și inconștient — schemele ideale în viață. Dar, nu este deloc așa. Asta se întîmplă doar în basmele noastre, ale românilor. Mulți sînt nemulțumiți că aseară (28 martie a.c. — n.n.) s-a decretat starea excepțională, iar pînă astăzi nu s-a făcut nimic.
Rep.: Și lucrul acesta nu vi se pare ciudat?
M.D.: Nu, dacă ținem cont de situația concretă. Ce ne-am fi așteptat? Să pornim cu trompete înainte în fața escadroanelor, ca în filmele lui Sergiu Nicolaescu? Nu ne aflăm pe front, unde lucrurile se rezolvă cu totul altfel și unde strategia și tactica militară își spun cuvîntul. Măsuri s-au luat și se vor lua pentru acest război, care s-ar putea să fie unul de uzură.
Rep.: Totuși, faptul că, pe de o parte, această stare excepțională pare a nu se concretiza, iar pe de altă parte, toate măsurile prevăzute de lege în cazul stării excepționale nu s-au aplicat încă, ne face să comparăm actuala situație cu ultimatumul care a expirat la 18 martie a.c., sub forma unei împăciuiri de scurtă durată între oficialitățile de la Chișinău și liderii separatiștilor. Deci, nu am senzația că lucrurile vor fi duse pînă la capăt nici de această dată.
M.D.: Ce ați dori dumneavoastră? Măsuri concrete în 24 de ore?
Rep.: Nu neapărat, dar trebuie să ținem seama de faptul că starea de spirit a populației, după decretarea stării excepționale, se va înrăutăți, putînd apărea chiar fenomene de panică, așa cum semnala duminică dimineața la televiziunea din Chișinău dl C. Oboroc, prim-viceprim ministrul Republicii Moldova.
M.D.: Ar fi foarte ușor să facem scenarii acum, dar nu cred că lucrul acesta ar fi cu adevărat util. Sigur, la întrebarea cît ar putea dura acest război, răspunsurile sînt variate: ar putea dura patru ani, ca în Armenia, sau șase luni ca în Croația, ar putea fi un război de uzură ca în Irlanda de Nord. Dar, nici una din aceste variante nu este de dorit, pentru că e totuna dacă se moare încet sau într-o zi.
Rep.: Și atunci ce rămîne de făcut?
M.D.: Ce era de făcut în faza în care ne aflăm au făcut-o președintele și executivul. Acum, toți ceilalți avem datoria să lăsăm la o parte orice animozitate și atunci cînd țara este atacată să abandonăm luptele politice interne și să nu facem ca unii boieri din trecut, care pentru a scăpa de leși, de pildă, au dat fuga la Poartă, pentru a schimba un domn cu altul. Cetatea rămînea oricum asediată.
Rep.: Situația din ultimii doi ani, și mai cu seamă, ceea ce se întîmplă acum se aseamănă deosebit de mult cu evenimentele din preajma Marii Uniri din 1918, cînd Armata Română, făcîndu-și datoria, a contribuit la reîntregirea țării. Nicicînd, în ultimele cinci decenii, conjunctura nu a fost mai favorabilă românilor pentru Reunificare ca în această perioadă.
M.D.: Sigur, analogie există, dar să nu uităm că istoria nu se repetă niciodată. Sînt deosebiri față de anul 1918, printre care faptul că Bucureștiul este Capitala României și nu Iașul, ca atunci, țara nu este ocupată de germani, forma de guvernămînt nu mai este monarhia etc. Dar, pe de altă parte, există foarte multe similitudini: aceeași destrămare de imperiu, aceleași tendințe puternice de restabilire a vechilor metode sub o altă formă.
Rep.: Și atunci care ar trebui să fie rolul României acum, știut fiind faptul că puterea de la Chișinău rămîne în expectativă, ca să nu spunem că de fapt se opune unui ajutor concret din partea Bucureștiului.
M.D.: În acest caz, intervenția despre care vorbiți nu trebuie și nu poate să aibă loc.
Rep.: Pentru motivul că ar fi considerată ca un amestec în treburile interne ale altui stat?
M.D.: Da. Și, în plus, pentru faptul că imaginea României ar fi discreditată. Intervenția Armatei Române în Republica Moldova ar putea avea loc numai dacă acest lucru ar fi cerut de către Parlamentul de la Chișinău. Acum, cînd Republica Moldova a fost admisă în cadrul O.N.U. și al CSCE, fiind recunoscută ca stat independent și suveran, statutul acestei țări este altul decît cu două luni în urmă. Însă, diplomația română nu a reușit, la timp, să convingă comunitatea internațională că nu are rost să existe două state românești, atunci cînd Germania este reunificată, cînd China și Coreea urmăresc același lucru și ele. Și tocmai pentru că nu s-a întîmplat așa trebuie să ne schimbăm viziunea, opțiunea și tactica. Și de ce credeți că ar fi necesară o intervenție a Armatei Române?
Rep.: Pentru că aici, în Republica Moldova, nu există o armată națională.
M.D.: Nu există armată națională, nu există o organizare în acest sens. Însă, conform statisticilor, dintre noi, cei de aici, în cadrul URSS, au murit mult mai mulți decît s-a întîmplat în alte republici. De pildă, în războiul din Afganistan. Și cînd spun noi, cei de aici, spun moldovenii, nu basarabenii, pentru că basarabeni sînt și ucraineni, și evrei, și alte naționalități. Avem cel puțin zece mii de oameni care au făcut armata în războiul crîncen din Afganistan, avem resurse umane, care au luptat în armata roșie. Și majoritatea sînt acum acasă, aici. Avem așadar, oameni pregătiți, poate chiar mai bine decît cei din Armata Română, pentru că au experiența luptelor. Unde s-ar fi putut căpăta o experiență mai mare decît în Armata Imperială? Moldovenii au fost recrutați întotdeauna în cele mai periculoase și nevralgice zone. Să vorbim gospodărește: avem resurse umane. Unicul lucru de care avem nevoie acum este asigurarea tehnico-materială a armatei. O intervenție directă a Armatei Române ar putea antrena prezența armatelor ucrainene și rusești în zonă. Asta ar însemna începerea unui mare război, și atunci România ar fi bombardată de toată opinia publică mondială ca fiind o țară agresoare. Lumea va uita de Smirnov și se va porni asupra României. Acesta ar fi efectul. Cînd vom porni acum la luptă, se va ști că noi am fost și sîntem cei atacați. Este important să se știe acest lucru și să se schimbe viziunea opiniei publice mondiale.
Rep.: Nu credeți că există o legătură între decretarea stării excepționale și dorința exprimată cu două zile în urmă de Parlament și apoi de către primăria orașului Chișinău — incluzînd probabil și intenția similară a președintelui Snegur — de a împiedica desfășurarea mitingului F.P.C.D., programat pentru astăzi (29 […] a.c. — n. red.) la ora 13.00[…] spus pentru a nu fi acuzată d[e …] nedemocratice puterea de la C[hișinău] a ales această soluție care […]minat automat suspendarea [mitingu]lui. De ce nu au decretat stare[a excep]țională după desfășurarea mi[tingului]?
M.D.: Sigur, este și aceas[tă va]riantă, dar să nu ne subestim[…]odată adversarii politici. De[…] apelul președintelui Snegur […]nerea motivelor pentru de[cretarea] stării excepționale au fost b[…]cepute și redactate. În plus, […] în care mitingul ar fi avu[t …] ceea ce s-a spus în decretu[l prezi]dențial ar fi fost cerut deja la […] Frontul Popular Creștin Dem[ocrat …] fi cerut la acest miting să s[…] la mobilizarea generală, de […] 50 de ani, angrenînd totod[ată] categoriile sociale potrivit […] ocupației. Și atunci, ce i-ar […]mas puterii să spună?
Rep.: Ei bine, tocmai ace[…] pe care dvs. l-ați amintit n[…] făcut de către președintele Sn[egur …]re prin acest decret și-a asum[at …] prerogativele, dar și toată r[ăspunde]rea. Care este poziția F.P.C[.D. …] de situația actuală?
M.D.: Ieri seara (28 marti[e …] n. red.) am încercat să trans[…] Televiziunea din Chișinău de[…] noastră, dar nu ni s-a dat voie[…] noastră este următoarea: în m[…] în care țara este atacată, toate […]siunile interne trebuie să di[…]. Același lucru aș vrea să-l […] fraților din țară. Acum, noi […] disponibili pentru a ne apăra […]țelegeți însă, că nu putem noi […]da, ci trebuie să ne îndeplini[m] rolul nostru social. Deci, vom […] ceea ce ni se va cere: dacă […] fi lansat un apel din partea Co[…] de stare excepțională, toți […] F.P.C.D. se vor înrola sau — […] se va cere — vor săpa și tranșe[e …] moralmente pregătiți pentru a[…]ra Patria.
Chișinău, 29 mar[tie].
(«Cotidianul», 30 mar[tie]).
Sursă: Țara, Nr. —, 7 aprilie 1992, pagina 2, coloanele —.
