Zilele acestea am fost nevoit să părăsesc orașul Tighina, unde am locuit și am muncit 10 ani. Și să știți, că sînt cauze pentru aceasta.
Numai înjosirea, pe care o simt aici cei ce se numesc români, ar fi de ajuns. Eu însă am fost bătut, lovit cu cuțitul. Și pentru ce? Fiindcă m-am numit român, că am devenit membru al Frontului Popular din Moldova. Întotdeauna am fost așa cum sînt acum. Revolta contra nedreptăților, contra înjosirii noastre, a moldovenilor, a existat și pînă la evenimentele istorice din august. Acum ea, pur și simplu, este legală, vădită, necesară și inevitabilă. Nu o dată am fost loviți cu bastoanele, cînd încercam să afirmăm cu glas tare: «Noi sîntem acasă!». Unica școală română din oraș este supusă atacurilor. Numai datorită cenaclului «Vatra» există cîteva grupe românești la grădinițele de copii.
De cîteva ori ne-am adresat domnului Președinte M. Snegur după ajutor, însă deocamdată situația în oraș rămîne neschimbată și ajutor nu avem.
...Îmi pare rău că sînt nevoit să părăsesc orașul, unde mi-am făcut studiile, unde mi-am petrecut tinerețea, unde am o mulțime de prieteni. Dar am plecat. Și vor pleca și alții, sînt convins.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 37 (17907), 14 martie 1992, pagina 1, coloanele —.
