În timp de război copiii se maturizează în pripă. Sufletul le este străpuns de fulgerul ce vine din frică. Tristețea îi podidește. Unii rămîn fără tați, alții au uitat gustul dulciurilor, iar alții sînt semiflămînzi. Bucurii împiedicate. De majorarea sălbatică a prețurilor, de lipsa bunurilor ce i-ar alina, de război. Copiii privesc prezentul în față, prezent ce nu-i cruță. Numai de tihnă au nevoie, de pace, de tot ce-i bun pe lume, și de tot ce-i drag. Dar necazurile abătute asupra celor mari se răsfrîng direct asupra tinerelor vlăstare ale societății. În generațiile mici se strecoară virusul ce va împiedica dezvoltarea vitală, cea spirituală. Fondul genetic e distrus completamente. Condiții pentru a pune baza altuia nu există. Ce va fi cu Basarabia, cu copiii ei? Încotro mergem? Sau: încotro sîntem duși? Cine să ne apere pămîntul, cine să ne ocrotească copiii? Deocamdată ei se maturizează în pripă.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 30 mai 1992, pagina 1, coloanele —.
