Rusia ne trage în partea ei, Ucraina tot ar pune mîna pe noi și România stă gata-gata, dar ce vrem noi, moldovenii din Transnistria? Cînd am auzit că la Tiraspol se adună un congres al moldovenilor de pe malul stîng al Nistrului, chiar că m-am bucurat, crezînd că e pentru noi, pentru binele nostru, însă curînd bucuria mi-a căzut în scîrbă. Și iată de ce.
Vicepreședintele republicii smirnoviste Caraman a subliniat în cuvîntarea sa că el este luptător pentru graiul moldovan și pentru ca moldovenii să rămînă moldoveni în Moldova, să nu se prefacă în rumîni. S-ar părea că noi, moldovenii din stînga Nistrului, trebuie să ne dăm și sufletul pentru așa om. Dar vorba e că metodele de luptă ale lui Caraman, ca și ale lui Smirnov ori Maracuța, se aseamănă cu cele folosite de upolnomocennîe de la Moscova, care nu aveau altă grijă decît să-i zătrească pe cei care nu erau bucuroși de viitorul luminos al comuniștilor.
Mai în scurt, cum am vrut în Siberia și în colhozuri, tot așa urmează să vrem și republică nistreană. Iar ca să sprijine mai de nădejde această vrere, Rusia le dăruiește smirnoviștilor armata a 14-a. Și a mai spus Caraman că proletariatul din Moldova a promis cîndva că fericirea va veni de la răsărit și iată că a sosit timpul cînd nu mai putem de atîta fericire. Aș vrea să-l întreb de la care răsărit. De acolo, unde a fost înecată în sînge puterea legitimă pentru a sili poporul să trăiască doar cu numele lui Lenin în suflet și în gînd; unde ucideau rușii pe ruși ca să ajungă cu toții bolșevici; unde au fost închise toate căile spre lumea civilizată; unde hoților li s-a dat libertate pentru a-i ține în frîu pe oamenii cinstiți; unde desfrînatele se bucură de privilegii fiind numite mati odinocika; unde nu poate scăpa lumea de sărăcie avînd în schimb cea mai mare armată și cel mai mult armament; unde s-au dezvățat oamenii a crește pîine și, uitînd de Dumnezeu, ucid și tot ucid 75 de ani la rînd?
Marele Saharov nu și-a cruțat nici viața pentru a dovedi că imperiul sovietic e un jandarm al lumii, că armata sovietică e o adunătură de ucigași, dar iată că nimic nu l-a împiedicat pe Ruțkoi, participant la invazia criminală în Afganistan, să ajungă la cîrma Rusiei, de unde încearcă să ne fericească și pe noi prin metodele însușite în timpul acelei invazii. Iată de unde și de la cine ne vine lumina ce-l orbește pe Caraman.
La «congresul» moldovenilor a vorbit și «marele savant» Iakovlev pe care, ca să vezi tot «îl doare» inima și sufletul de Moldova și de moldoveni. Pentru a-i fi înțeleasă pe deplin durerea, el a declarat că Moldova de fapt nici nu există, de aceea partea ei din stînga Nistrului trebuie întoarsă Ucrainei sau dată Rusiei, numai că Rusia îi cam departe, iar Ucraina nu vrea s-o ia.
Sursă: Vocea Poporului, Nr. 24 (115), 23 iunie 1992, pagina 2, coloanele —.
