Regimul separatist din Transnistria bazat pe principii politice și ideologice procomuniste, activînd într-un spațiu economic unic al fostului imperiu ce evoluează treptat spre economia de piață, s-a pomenit între două focuri. Pe de o parte, cercurile de orientare pur comunistă ce au fost folosite de către liderii tiraspoleni în lupta lor contra structurilor de stat legitime ale Republicii Moldova pledează pentru păstrarea principiilor socialiste, pronunțîndu-se insistent contra reformelor economice și privatizării patrimoniului de stat. Pe de altă parte, întreprinzătorii din rîndurile național-patrioților ruși, care au acordat un sprijin ecnomic enorm pseudorepublicii nistrene, cer efectuarea unor reforme economice radicale și deetatizarea proprietății de stat.
Dar în afară de aceste două forțe antimoldovenești, care au monopolizat astăzi terenul politic transnistrean, mai există cetățeni care nu și-au pierdut complet rațiunea și își dau prea bine seama că orice încercare de a privatiza patrimoniul de stat al Republicii Moldova prin intermediul unor structuri ce s-au autoproclamat în mod nelegitim din punct de vedere politic și juridic, nu are nici o valoare și neapărat va fi anulată. Orișice titlu de proprietate eliberat de către instanțele nelegitime nu poate fi recunoscut nicăieri decît numai în cadrul Transnistriei ca atare. Cu atît mai mult nu poate fi vorba despre participarea capitalului străin, care fără garanții ferme din partea unui stat recunoscut de către comunitatea mondială nu se poate include activ în activitatea economică internă sau în procesul de privatizare. Deci nu poate fi vorba de o prosperare economică îndelungată la potențialul industrial enorm și agricultură extrem de intensificată din stînga Nistrului. O astfel de prosperare poate fi numai temporară, avînd la bază ajutoare cointeresate din partea unor cercuri reacționare ale Rusiei care urmăresc scopuri pur politice.
Anume reieșind din aceste considerente, unele întreprinderi din stînga Nistrului, ignorînd dispozițiile liderilor Transnistriei, se adresează în organele de privatizare ale Republicii Moldova în privința efectuării și prezentării actelor de estimare a bunurilor materiale și activelor financiare, întocmirii listelor lucrătorilor pentru eliberarea bonurilor patrimoniale.
Pentru a încuraja aceste tendințe realiste ale întreprinderilor, pentru a demonstra elocvent cine pășește ferm pe calea reformelor economice, cine renunță la metodele de gospodărire, la proprietatea de stat asupra mijloacelor de producție, inclusiv asupra pămîntului, ar fi cazul ca Parlamentul Republicii Moldova să adopte, în sfîrșit, Programul de stat pentru privatizare și să recurgă la pași concreți în împroprietărirea țărănimii. Împroprietărirea urgentă a țăranilor cu pămînt ar servi scopuri duble și ar contribui la făurirea unei agriculturi efective bazate pe acțiunea stimulenților economici creați de personificarea strictă a proprietății asupra pămîntului. Paralel, această acțiune ar demonstra devotamentul conducerii Republicii Moldova cauzei reformei economice radicale, aplicării mecanismelor economiei de piață și adevărata față a liderilor transnistreni, adepți ai totalitarismului economic și al proprietății de stat.
Sursă: Viața Satului, Nr. —, 25 noiembrie 1992, pagina 1, coloanele —.
