Profet a fost iubitul nostru cronicar, cu secole în urmă, cînd a spus că Moldova lui de atunci (și a noastră, de azi) e așezată în calea răutăților. Mulți barbari și-au rînjit colții la ea, mulți mișei și-au înfipt ghiarele în trupul ei — de la turci și pînă la ruși, aceștia din urmă, mai mizînd și azi pe spiritul lor imperial de cotropitori, incendiază pămîntul moldav multpătimit, demonstrîndu-și astfel (pentru a cîta oară!) esența firii lor de barbari.
Privești secvențele alăturate și te-nfiori de dezmățul declanșat de către cazacii-mercenari, veniți de pe aiurea, satane fără de casă și țară, sălbătăciuni de care n-a mai văzut omenirea. Case și poduri distruse, utilaj nou stropit cu benzină și ars, dar ce e mai groaznic — oameni pașnici uciși. Oprește, Doamne, satanele și fă-le stane de piatră aici și acolo de unde își iau calea, ca pleava prin lumea mare dornică de pace și viață, fă-le stane după chipul și originea celui care l-a plămădit ca să știe omenirea în vecii vecilor cine au fost și cine sînt.
În fotografii: 1. La numai cinci sute de metri de barbari acești oameni, dornici de viață, plini de grijile primăverii, pot deveni victime ale separatiștilor în orice clipă; 2. Tot așa precum au devenit victime și alți oameni, precum a fost distrus acest utilaj nou-nouț destinat pentru a fi instalat la fabrica de conserve din Coșnița, precum a fost bombardată casa aceasta nevinovată; 3. Nu, n-au reușit separatiștii criminali să tragă sîrma ghimpată prin inima unui popor. Și nici nu vor reuși, căci de strajă stau bravii noștri polițiști.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 39 (17909), 19 martie 1992, pagina 1, coloanele —.
