Mircea Druc, basarabean, fost prim-ministru al Basarabiei, actualmente președinte al Frontului Popular Creștin Democrat din Moldova, locuiește tot mai mult în țară. Recent, prin hotărîre judecătorească, și-a recăpătat cetățenia română, pierdută de înaintașii săi care au cedat în 1940 Basarabia, Herța și Bucovina de Nord ca pe nimic. Mircea Druc s-a trezit în Imperiul Răului și a învățat carte în Imperiu. În consecință, poate fi acuzat de orice rău. Totul e posibil deoacere a fost sub ruși. Despre el se poate spune orice, inclusiv că a fost spionul Japoniei, știut fiind că Japonia n-a încheiat nici pînă în ziua de azi un tratat de pace cu sovieticii. Druc știe toate acestea și-și dă seama că orice apărare e inutilă. Vînare de vînt.
Unde locuiește dl Mircea Druc în București? Iată o întrebare care a generat multe speculații. I-a lăsat într-adevăr familia Petre Roman o locuință pe strada Roma în București? Privesc încăperea. E a unui internat școlar. Banalul pat de fier, pătura, noptiera, nimic nu aduce nici pe departe cu ceea ce se spune prin tîrg. Discuția se leagă extrem de greu, poate și pentru faptul că întrebările ziariștilor seamănă unele cu altele, dar poate și pentru faptul că Mircea Druc, om cu studii sociale, uită că politicianul trebuie să repete, mereu, cu aceeași convingere că întotdeauna emite o noutate. Machiaverlîcuri?...
Am stat de vorbă cu fostul prim-ministru de la Chișinău la o zi după căderea guvernului Valeriu Muravschi. Evident că l-am întrebat:
— Domnule Druc, ați prelua conducerea guvernului de la Chișinău?
— Cum adică «aș prelua-o»? Ar prelua-o oricine dacă într-adevăr e nevoie. Încă nu m-am gîndit la asta. Mai degrabă m-aș gîndi că aș putea prelua conducerea unui pluton de luptători pe Nistru.
— Aveți cumva un nou program de guvernare? Ce are el esențial?
— Am, dar de ce să-l dau în vileag. Ce-aș face, ce-aș drege? Regret un singur lucru în legătură cu cele ce se întîmplă în Basarabia. Le-am propus celor de la Chișinău să mutăm capitala republicii la Dubăsari — intuiam ce avea să urmeze — dar ei n-au înțeles că propunerea mea are ceva strategic. Ce-aș face eu dacă aș ajunge din nou prim-ministru? Aș face ce-ar trebui.
— Ce-i atît de complicat în Basarabia, domnule Druc? Revenirea acestei provincii la patria-mamă, România, poate fi făcută, pe cale legală, și în jumătate de oră. De ce sînt, totuși, atît de complicate lucrurile aici?
— Datorită armatei a 14-a și coloanei a cincea, ca să dau numai două exemple.
— Care coloană a cincea?
— Cum, care? Rușii, ucrainenii, bulgarii, găgăuzii, toți cei anume veniți în Basarabia. Ei s-au implîntat în Basarabia, sînt foarte activi și nu vor unirea. Unirea o vor românii, dar ceilalți nu. Și de aceea sînt ca pe front, știu că trebuie să țină frontul, măcar atît dacă deocamdată nu pot restabili imperiul. N-a scris Grușevschi încă înainte de primul război mondial și în secolul trecut că Basarabia trebuie să fie pămînt ucrainean, dînd el sfoară în fața ucrainenilor: Mutați-vă cu traiul în Basarabia, poate că va veni un timp cînd noi vom stăpîni acest pămînt!
— Dacă în acest moment cele două parlamente de la București și de la Chișinău, ar declara unirea Basarabiei cu România, credeți că problema Transnirtriei s-ar rezolva?
— Luptele ar continua. Ar fi lupte crîncene. Eu bănui că separatiștilor le-a dat curaj experianța Serbiei. Au prins curaj văzînd neputința comunității internaționale în a-i potoli. Nu vor să piardă, mai ales după ce s-au convins că puciul de la centru n-are sorți de izbîndă. De aceea acum încearcă, de la marginile imperiului, gîndindu-se probabil, și la experiența lui Franco, generalul rebel care n-a început ostilitățile de la Madrid sau Barcelona, ci din Maroc. În zonă sînt acum mai multe curente și interese. Interesul ucrainenilor, bulgarilor, al găgăuzilor, apoi al rușilor, care avînd gîndire imperială, speră să restabilească ce-a fost. Asta în contextul în care s-ar încerca darea jos a lui Elțin. Poziția de aici contează, avînd sub priviri România și Ucraina, după cum contează poziția rușilor în Konigsberg, unde se află în spatele balticilor, sau cea din Osetia, din Caucaz. La ora H se poate acționa din aceste zone, în coordonare cu centrul.
— Afirmați într-o discuție anterioară, că rușii, obsesic pentru mulți dintre noi, vor deveni un fel de austrieci. Cîndva și austriecii erau prezenți tot atît de mult în viața unei părți a românilor, pentru ca astăzi să fie undeva departe în Europa.
— Spun asta pentru că eu cred că nu vor reuși în tentativa lor de a restabili imperiul, urmînd să se consoleze asemenea englezilor, francezilor și chiar portughezilor.
— Și totuși ce se întîmplă acum la Chișinău, după plecarea guvernului condus de Valeriu Muravschi?
— Scenariul centrului a fost următorul: conflictul dintre Frontul Popular Creștin Democrat și Snegur este ireconciliabil. Dar ei nu s-au gîndit și la faptul că noi, chiar și în aceste condiții, vom pune mai presus decît orice ideea națională, întregirea patriei și tot ce putem subordona acestora. Au lansat ideea că Frontul Popular vrea să-l dea jos pe președintele Snegur. Dar cum lucrul acesta nu mai ține, au decis să-l dea ei înșiși jos pe Snegur. Adică să provoace o criză parlamentară, o criză prezidențială, o criză de guvern, să preia puterea în mîinile lor și să treacă la o așa-zisa federalizare, adică să împartă această republică, deci iarăși o lovitură dată ideii unuioniste, printr-o grupare pretins democrată de orientare promoscovită.
— Există și soluția schimbului de teritorii. E posibil un schimb de teritorii la ora de față?
— E posibil orice, e posibil și un puci, e posibil și un război, și o restaurare a imperiului, și un schimb de teritorii. Practic e posibil un schimb de teritorii. S-a mai făcut așa ceva în istorie.
— De ce evitați să răspundeți în legătură cu candidatura dv. la președinția României? Aveți un program, care este el?
— Nu evit chestiunea președinției, dar consider că programul îl voi prezenta atunci cînd va începe campania electorală, în scris și oral.
— Știu că în foarte multe cercuri de la București — de la cele jurnalistice pînă la cele politice — candidatura dumneavoastră la președinția României este pusă sub semnul întrebării. Vreau să vă spun că sînteți departe de acel entuziasm pe care poate că l-aș fi dorit. S-a ajuns pînă acolo încît s-a afirmat că nu trebuie să căutăm un președinte al României la Chișinău.
— Dar Chișinăul nu e România?! Ca să pui problema așa, trebuie să fii cel puțin cretin. Asta înseamnă tot atît de bine că nu trebuie să căutăm președinte nici la Arad, Brăila sau Craiova. Adică România dumitale unde e dacă nu la Cahul și Cernăuți, Chișinău și Arad, Brăila și Oradea?
— Chestiunea e pusă de un alt candidat la președinție, vă rog!
— E un cretin prin excelență dacă are viziunea asta. Cum poți să spui așa ceva. România e România. Dați-mi voie să vă întreb și eu ceva: Presa românească este liberă sau este cenzurată?
— Este liberă atît cît vrea ea.
— E liberă?! Atunci eu vă propun să cumpărăm ziarele de azi (vineri, 12 iunie — n.n.) și să cităm un comunicat venit prin fax de la Cernăuți. Ziarele publică întreg comunicatul, în afară de ultimul alineat: «Participanții la Congresul I al Românilor din regiunea Cernăuți au adoptat o declarație în care-și exprimă adeziunea la propunerea unor partide și mișcări social-politice din România și Republica Moldova privind desemnarea domnului Mircea Druc, președinte al Frontului Popular Creștin Democrat din Moldova, în calitate de candidat pentrru alegerile prezidențiale din România». Radio București n-a dat acest paragraf, la fel ziarele de la București, Dvs. o veți cenzura?
— Nu.
— Atunci vă rog să faceți în revista dv. o rubrică «Știri cenzurate în România». De ce se cenzurează, domnule?
— Chiar ați lucrat cu K.G.B.-ul, domnule Druc. Iertați-mi naivitatea întrebării.
— Da. Am lucrat cu K.G.B.-ul, am fost anchetat de mai multe ori de K.G.B., am fost persecutat. Dar ce înseamnă a lucra cu K.G.B.-ul?
— Colaborator, ofițer, ofițer acoperit. Sînteți acuzat în dese rînduri.
— De cine?
— Chiar de oamenii politici. Vă întreb acest lucru pentru că el constituie în țară umbra cea mai puternică asupra personalității dv.
— Bine, și atunci cum pot eu să demonstrez contrariul. Să demonstreze cei care mă acuză. În presă se poate scrie orice, de pildă că mama lui Petre Roman este nepoata lui Dolores Ibarurri sau că soția lui Iliescu este sora lui Gorbaciov. Eu am să vă întreb: De ce K.G.B.-ul și nu C.I.A.? Evident, eu pot să zic despre dumneata orice.
— Domnule Druc, observ încă de la începutul acestei discuții că vă manifestați ca un om nemulțumit. Ce vă nemulțumește?
— De ce să fiu nemulțămit? Eu mă întreb dacă să las totul baltă aici și să plec acolo la Chișinău. Eu sînt îngrijorat, omule, de ce să fiu nemulțumit? Stau și mă gîndesc ce se întîmplă acolo, ce trebuie să fac în cazul băieților din Frontul Popular care sînt arestați și dați dispăruți. Am probleme, nu sînt nemulțumit.
— Și totuși în țară se știe destul de puțin despre Frontul Popular Creștin Democrat din Moldova. Ce este Frontul Popular?
— Ca să aflați vă dau statut[ul].
— Ce să fac eu cu statutul? [Î]nțeleg? Eu v-am întrebat pe [dum]neavoastră, de la dumneavoastră [vreau] să aud ce este F.P.C.D.
— Este o mișcare popular[ă de] eliberare națională, s-a scris [mult] despre acest lucru. Luați docume[ntele] și citiți.
— Știți ce, domnule Druc, la f[el ca] dumneavoastră și eu am citit la v[re]mea «documente» în care se s[cria] foarte frumos. În realitate însă […] cunoașteți că pentru a candid[a la] președinția României trebuie [să] renunțați la funcția de președinte [al] F.P.C.D.?
— Nu știu că trebuie să cand[idez] la președinția României, nu știu [că] trebuie să renunț la... nu știu, dv. [de] unde știți că trebuie să renunț?
— De ce vă enervați? Lege[a e] limpede, un șef de partid dintr-o [țară] nu poate candida în altă țară; F.P.C[.D.] are candidați în Parlamentul de [la] Chișinău...
— Nu sînt partid, domnule, de u[nde] chestia asta, de ce încurcați i[ar]? F.P.C.D. nu este partid. Aseme[nea] Consiliului Național al Unirii, Fro[ntul] Popular nu este partid.
— Să zic că am înțeles. De ce [atîta] discreție la Consiliul Național al U[nirii,] nu e cenaclu, totuși?
— Nu vedem de ce trebuie [să] trîmbițăm, dar avem un program [care] nu este al meu, al lui Mircea D[ruc,] ci e programul Consiliului Națion[al al] Unirii.
— Înțeleg, că acceptați să cand[idați], totuși, la președinția României? S[înteți] de acord să fiți candidatul Mi[șcării] Ecologiste din România?
— Nu pot să candidez din p[artea] unui partid, dar accept să fiu sus[ținut]. Nu pot să candidez din p[artea] M.E.R.-ului, a P.N.Ț.C.D.-ului [sau a] altui partid, dar să mă susțină. N[u-mi] permit să mă afiliez unui partid.
— Dar sindicatelor?
— Nu numai sindicatele, dar toate formațiunile vor să mă su[sțină], e bine. Am și spus că nu vrea[u să] mă suțină nimeni anume, iar dac[ă aș] dori să mă susțină cineva, apoi [ar fi] tineretul, cu care aș avea șanse [să am] un viitor, aș vrea să mă susțină b[…] ca să fiu respectat, aș vrea s[ă mă] susțină producătorii, aș vrea s[ă mă] susțină gulerele albe. Eu nu vrea[u să] mă susțină un partid, eu vreau s[ă fiu] susținut de tineretul român.
— Adevărat, dar în soci[etatea] democratică e acceptat un joc. [Ce credeți] de el?
— Partidele care s-au făcut [la noi] nu se pot încă identifica.
Despre Muravschi și Snegur
— Muravschi este omul rușilor?
— Nu se poate spune acest [lucru,] el este un băiat bun, un bun con[ducător.] E omul lor? Nu! E un bun con[ducător,] atîta tot.
— Sînteți prieten cu Snegur?
— Niciodată n-am fost prieten [și nu] sînt prieten cu Snegur. Eu cu Sn[egur] venim din lumi diferite, totu[l …] ne-a adunat Dumnezeu într-un [mo]ment greu. Nu sîntem prieteni, [cum] putem fi prieteni?! E exact cu[m ai] spune: «Rațiu este prieten cu Ilie[scu»] sau «Ticu Dumitrescu este priete[n cu] Iliescu!».
Federativa pe Nistru?
— Este federalizarea Republicii [Mol]dova un pericol mortal pentru U[nire?]
— O Republică Moldova federa[lă] nu va mai putea să se unească nic[iodată] cu țara decît printr-o conjunctur[ă sau] printr-o încăierare.
Sursă: Țara, Nr. —, 7 iulie 1992, pagina 4, coloanele —.
