Referindu-se la sarcina diplomației ruse în Transnistria, Andrei Kozîrev, ministrul de externe al Rusiei, a declarat în ziua de 28 mai că ea constă în a nu admite degenerarea situației din Transnistria în albia confruntării armate. Kozîrev făcuse această declarație la centrul de presă al Ministerului de Externe al Federației Ruse, în cadrul unei întîlniri a conducătorilor ministerului cu parlamentari ruși, reprezentanți ai partidelor și mișcărilor politice, ai mijloacelor de informare în masă. «În această direcție, a spus ministrul Kozîrev, se întreprind intense eforturi diplomatice, deoarece, după cum m-am convins în Balcani, de unde m-am întors recent, confruntarea armată poate conduce la consecințe extrem de grave».
Referindu-se la eforturile diplomatice ale Rusiei, ministrul Kozîrev o fi avut în vedere, să sperăm, și sforțările conducerii Federației Ruse de a realiza cît mai grabnic declarația făcută de către Președintele Boris Elțin privind retragerea Armatei a 14-a de pe teritoriul Moldovei. Pe de altă parte, se poate presupune și faptul că factorii de decizie din conducerea Rusiei, care vor fi de acord să contribuie la realizarea declarației lui Elțin, vor întîmpina piedici, deoarece, după cum ne-am convins în ultimul timp, există mari forțe de opoziție, printre ei, în primul rînd, vicepreședintele Aleksandr Ruțkoi, care a declarat în cadrul turneului său prin Rusia, luînd cuvîntul în fața căzăcimii, că: «trebuie să vorbim cît mai puțin și să facem cît mai multe». Tot aici am putea reproduce și opinia generalului Nicolai Stolearov, președintele Comitetului pentru pregătirea efectivului forțelor armate ale CSI, care, tot sîmbătă, opina despre rolul — și nu, precum ar fi fost firesc și corect, — despre implicările Armatei a 14-a în conflictul din Transnistria în felul următor: «Pe linia de demarcație a părților implicate în conflictul din Transnistria, Armata a 14-a, alături de armata națională a Republicii Moldova, îndeplinește o misiune de menținere a păcii. Dacă regiunile din stînga Nistrului vor deveni însă obiectul unei agresiuni de mari proporții, se va găsi cu greu o forță capabilă de a interzice armatei să apere populația civilă». El a mai adăugat că «sînt nefondate declarațiile privind trecerea masivă a unităților Armatei a 14-a de partea republicii nistrene, nerecunoscute de oficialitățile de la Chișinău», adăugînd, în context, că «militarii sînt îngrijorați de soarta populației civile din stînga Nistrului». Agenția ITAR—TASS, care difuzează această știre, nu a găsit, din păcate, de cuviință să-și pună întrebarea de ce acești militari, care, conform lui Stolearov, au misiunea de menținere a păcii, nu s-au gîndit că ar fi fost la fel de uman să fie îngrijorați și de soarta refugiaților băștinași, care și-au părăsit vetrele, care își pierd rudele și apropiații, care suportă absolut nejustificat suplicii enorme din cauză că acea armată, intrînd în cîrdășie cu separatiștii, a făcut posibile, prin livrare de arme către gardiști, maltratarea și izgonirea autohtonilor de pe pămînturile strămoșești, comentează agenția națională Moldova-pres.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 74 (17944), 3 iunie 1992, pagina 5, coloanele —.
