A trecut mai bine de jumătate de an de cînd au fost arestați colegii noștri de la Tiraspol în frunte cu Ilie Ilașcu. De atunci și pînă în prezent conducerea F.P.C.D. a apelat de nenumărate ori la ajutorul organismelor politice internaționale, Crucea Roșie Internațională, diverse organizații pentru apărarea drepturilor omului din lume.
La 2 iunie, în ziua arestării membrilor F.P.C.D. de la Tiraspol, Comitetul Executiv făcea o declarație (nr. 03/173) prin care atrăgea atenția opiniei publice internaționale și din Republica Moldova asupra celor întîmplate. A urmat Apelul F.P.C.D., din 9 iunie (nr. 01/223), către organismele internaționale, către guvernele statelor lumii, către organizațiile pentru drepturile omului. La intervenția F.P.C.D., Internaționala Democrat-Creștină face un protest vehement, datat cu 11 iunie, împotriva arestării de către organele nelegitime de la Tiraspol a lui Ilie Ilașcu, președintele secției locale a F.P.C.D., și a colegilor săi și insistă ca aceștia să fie eliberați în mod necondiționat. La 15 iunie, aceeași Internațională Democrat-Creștină transmite tuturor partidelor creștin-democrate din lume un mesaj în care informează despre soarta deținuților politici din Transnistria și le cere ca acestea să facă demersuri către ambasadele Rusiei din țările lor cu aceeași revendicare. La 21-23 iunie la Varșovia are loc Congresul U.E.D.C. care, în urma intervenției F.P.C.D. și a forțelor creștin-democrate din România, ia atitudine în sprijinul acelorași deținuți.
În aceeași perioadă au mai fost sesizate Amnesty International, Helsinki Watch, alte organizații pentru drepturile omului. Zilnic plecau către mass-media internațională comunicatele biroului de presă al F.P.C.D. pentru a menține în atenția opiniei publice crimele separatiștilor sprijiniți de Rusia, asupra căreia democrațiile occidentale puteau să exercite presiuni. În răspunsurile la mesajele noastre diverse foruri din străinătate ne cereau să precizăm atitudinea oficialităților Republicii Moldova față de deținuții politici de la Tiraspol, lipsa căreia era greu de înțeles, creînd confuzie și împiedicînd întreprinderea unor măsuri mai hotărîte în această problemă.
Conducerea F.P.C.D. a apelat de nenumărate ori la autoritățile Republicii Moldova cerîndu-le să întreprindă măsuri energice pentru eliberarea patrioților întemnițați sau, cel puțin, să-și facă publică atitudinea față de soarta acestora. Aceeași rugăminte a fost adresată personal dlui Snegur atît în cadrul unor întîlniri, precum și în demersuri scrise. Am insistat în repetate rînduri și pe lîngă alți factori de decizie: Anatol Plugaru, ex-ministru al securității naționale, Constantin Oboroc, ex-viceprim-ministru, Victor Berlinski, președinte al Comisiei parlamentare pentru combaterea criminalității, generalul Ion Costaș, ex-ministru al apărării naționale, Constantin Antoci, ministru de interne, Vasile Calmoi, ministru al securității naționale, Nicolae Chirtoacă, consilier al președintelui Republicii Moldova pentru probleme militare, Dumitru Postovan, procuror al Republicii Moldova. Numeroase demersuri au făcut și alte formațiuni politice și civice din Republica Moldova, ultima aparținînd Asociației Foștilor Deținuți Politici.
Soțiile și rudele acestor deținuți politici au făcut anticameră luni în șir pentru a obține audiență la conducătorii republicii, primind în loc de susținere nesfîrșitele explicații ale diverșilor funcționari de stat care nu făceau altceva decît să justifice inactivitatea șefilor lor.
Zilele trecute conducerea F.P.C.D. a primit cîteva scrisori transmise de către Ilie Ilașcu din celula închisorii din Tiraspol, strecurate ca prin minune prin filtrul temnicierilor. Sînt niște documente scrise cu o demnitate de martir conștient de idealul pentru care se sacrifică și, în același timp, pătrunse de un tragism zguduitor în fața căruia numai niște monștri ar putea rămîne insensibili.
Noi, membrii F.P.C.D. rămași în libertate, mai sperăm că domnul președinte Snegur, alți demnitari din republică vor fi capabili să-și depășească rezervele față de opțiunile noastre politice, precum și față de tonul intransigent al scrisorilor din închisoare și nu vor rămîne indiferenți față de soarta acestor patrioți. N-am vrea să-i suspectăm fie de indiferență față de cetățenii statului pe care îl guvernează, fie de complicitate cu separatiștii.
Dumnezeu să ne ajute și să ne judece după faptele noastre.
Chișinău, 4 decembrie
Sursă: Țara, Nr. 50 (120), 8 decembrie 1992, pagina 1, coloanele —.
