Distinsul poet Adrian Păunescu a întreținut cu Președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, un dialog în problemele acute ale independenței noastre, publicat în săptămînalul bucureștean «Totuși iubirea» din 12—19 august curent. Îl reproducem integral.
Adrian Păunescu: Domnule Președinte, aici, la Dolna, în mijlocul Basarabiei, sîntem fericiți să primim de la Dv. cîteva minute de dialog și să vă rugăm să ne spuneți acum, în revista «Totuși iubirea», în numărul 100 al acestei reviste, care este situația Republicii Moldova?
Mircea Snegur: Da, e o întrebare pe cît de clară, pe atît de complicată. Sigur că referitor la actuala situație din Republica Moldova, se poate vorbi din mai multe puncte de vedere și în primul rînd aș vrea să mă refer la sentimentul de ușurare pe care l-am recăpătat odată cu instaurarea păcii. Deci, deși semnarea Convenției moldo-ruse n-a fost primită univoc de către diferite partide și mișcări politice, totuși, principalul a fost și rămîne instaurarea păcii. În al doilea rînd, aș menționa că, odată cu instaurarea păcii, s-au creat premise pentru ca noi, conducătorii Republicii, să ne ocupăm mai îndeaproape de rezolvarea problemelor economice și sociale. Moldova se confruntă astăzi cu aceleași probleme cu care cred că se confruntă și România. Recent m-am întors dintr-o vizită de lucru în raionul Fălești, de două zile. Am avut întîlniri în multe colective de muncă, întrebările au fost și sînt unele și aceleași: liberalizarea prețurilor, reformele economice, metodele sau treptele, etapele de trecere la economia de piață. S-a întîmplat așa că, vasăzică, liberalizarea s-a produs mai înainte decît privatizarea și, desigur, că aceasta are acum consecințe grele. Și totuși, menționez faptul că poporul este gata, împreună cu noi, să mai îndure aceste greutăți, acordîndu-ne, astfel, încă o șansă pentru, repet, a menține pacea și pentru a crea condiții favorabile de dezvoltare a economiei și de stimulare a muncii, ca și de rezolvare a problemelor sociale. Și, în al treilea rînd, desigur, dat fiind că Republica este o țară agrară industrială (60 de procente din economie îl constituie complexul agroindustrial), sigur că avem mult de suferit, suferim mult în anul acesta din cauza secetei, care s-a abătut peste întreaga Republică, dar cred că totuși această unitate, pe care o manifestă majoritatea absolută a poporului, ne va ajuta să ieșim cu cinste din toate aceste crize.
Neg învinuirea privitor la îndepărtarea mea de București
A.P.: Criticii Dv. vă acuză de tot felul de lucruri. Noi nu sîntem între acești critici, dimpotrivă, noi prețuim efortul Dv. de a naviga (așa cum spunea Ștefan Andrei, mare diplomat român, care v-a adresat cîteva rînduri) în condițiile cele mai grele, cu o față mică prin icebergurile foarte complicate ale vieții politice și economice internaționale. Aveți sentimentul că există și ceva dreptate, sau ceva îndreptățit, în criticile care vi se aduc? Și, poate, dacă ați fi de acord, să reluăm cîteva din aceste critici și să le răspundeți, pentru că și cititorii români, de dincolo de Prut, sînt foarte interesați de punctul Dv. de vedere, cu privire la ceea ce unii dintre critici au numit apropierea Dv. de Moscova și îndepărtarea de București.
M.S.: În primul rînd, vreau, într-un mod hotărît, să neg învinuirea privitoare la îndepărtarea mea de București. Asta o spun ferm și tare, pentru că nu e drept să fiu învinuit de așa ceva. Pur și simplu, dacă timp de cîteva zile nu m-am manifestat, să zicem, prin cuvîntări sau prin relații, prin contacte cu conducerea României, aceasta nu înseamnă îndepărtare de București. Unu! Doi: referitor la critici, se spunea, în timpul regimului vechi — și cred că de fapt e drept — că totuși critica îl îndreaptă pe om, dacă el o primește într-un mod reieșind din realitate. Deci, vrîndu-mă realist, aș dori să accentuiez cîteva momente legate de așa-zisa apropiere de Moscova. Realitatea era de așa mod că noi, cu cît mai mult, vasăzică, intrăm în război, cu atît mai mult ne înglodăm. Nu era o altă ieșire, decît a opri acest măcel și astfel de a scăpa de la moarte multe zeci de feciori ai acestui pămînt. Vă rog să mă credeți că altă ieșire, pur și simplu, nu era. Cît privește apropierea de Moscova, dar tot reieșind din aceste realități, am hotărît că e necesar, dat fiind că organismele internaționale în rezolvarea acestor probleme se mișcă mult mai încet, mă rog, sînt diferite proceduri de lungă durată, am hotărît ca să încercăm a încheia această pace, anume între noi și acea forță care a fost implicată, forța opusă. Iar noi n-am făcut niciodată nici un secret din faptul că Rusia, prin intermediul și cu ajutorul, cu participarea nemijlocită a armatei a 14-a a fost implicată în conflict. Deci am ajuns la încheierea că așa s-ar putea soluționa această problemă și, după cum se vede, n-am dat greș. Deci, critica este critică, și n-ar trebui să se supere nici Președintele Republicii de această critică, dacă ea este dreaptă. Dar totodată trebuie ținut minte că, în afară de critici, Președintele Republicii poartă pe deplin responsabilitatea față de starea de lucruri din țară, față de viața fiecărui cetățean al acestei țări.
Adevărul despre ciocnitul de pahare cu Smirnov
A.P.: Așa este, domnule Președinte, nimeni nu se poate juca nici cu viața unui om, dar cu a unui popor! De numele Dv. se leagă, orice-ar zice inamicii Dv., recîștigarea independenței Moldovei, se leagă în mod definitiv, fără recurs, suveranitatea, independența, libertatea Moldovei, se leagă, de fapt, această nouă țară, parte a României eterne. Una dintre criticile care vi s-a adus, o spunea chiar poetul Nicolae Dabija, cu care am avut o discuție foarte lungă pe drum: «Bun, dar de ce a trebuit Snegur să dea noroc cu Smirnov?»
M.S.: Eh, Smirnov este o parte care a fost implicată în conflict, mai bine zis, Smirnov a fost organizatorul conflictului. Poate că, într-adevăr, nu s-ar fi cuvenit a da noroc cu Smirnov, dar în toate cazurile, cînd se încheie o convenție, mai sînt și unele, ca să zic așa, noțiuni diplomatice, lucruri de rutină, de diplomație, deci nu eram numai eu cu Smirnov acolo, mai era Boris Elțin, mai erau Ruțcoi, mai erau ai noștri. Dar e interesant faptul că, iată, criticii observă anume ceea ce le trebuie lor pentru critică, dar nu esența lucrului sau a convenției care a fost semnată. Deci, n-a mai fost ciocnitul ăsta de pahare, așa, cu mare dragoste, pentru că prieten nu i-am fost și nici nu-i voi fi lui Smirnov. Prietenii, el trebuie să-i caute la dînsul acasă, în Kamciatka. Deci, a fost un moment pur diplomatic, care a nimerit, vasăzică, la ecranul televizorului și dintr-asta s-a făcut o problemă întreagă în Republică.
Relațiile cu Rusia sînt și vor fi pur economice
A.P.: Eu cred că n-a nimerit în ecran, cred că a fost aranjat și speculat foarte mult. Domnule Președinte, există o temere în legătură cu viitoarele desfășurări, din Comunitatea Statelor Independente. Nu cumva toate relațiile economice pe care le veți dezvolta cu Rusia, relații normale și necesare și ar fi aberant ca tocmai cu un partener cum este Rusia, o țară mare și cu atîtea valori, să nu se dezvolte relații normale, dar nu e cumva pericolul ca aceste relații economice să fie încorporate într-un soi de noi relații politice, de înrobire a Moldovei față de Rusia?
M.S.: Într-adevăr, dacă s-ar face așa o încercare și noi n-am presimți-o și n-am respinge-o, înseamnă că atunci noi n-am fi noi. Noi n-am fi noi. Vă asigur, și pe dumneavoastră și pe cititorii dumneavoastră, că relațiile noastre cu Rusia sînt și vor fi pur economice. Cît privește aspectul politic, noi rămînem pe pozițiile noastre. Noi, așa cum o face și România, încheiem acorduri economice cu toate țările, inclusiv cu cele din fosta Uniune Sovietică.
A.P.: Și cu vecinii?
M.S.: Da, cu vecinii, și cu Rusia, avem și cu Ucraina și cu Belarusi. Deci puteți fi siguri că, v-o spun direct moldovenește, cît voi fi eu la putere nu se va produce o nouă înrobire a Moldovei de către Rusia. Niciodată Moldova nu se va înrobi Rusiei. Asta e declarația mea definitivă.
A.P.: Eu cred că ăsta va fi și titlul interviului nostru pentru numărul 100 al revistei «Totuși iubirea», care după cum ne spuneați că ați și văzut, vă sprijină. Noi vă iubim și vă considerăm un președinte român, un președinte al neamului nostru.
M.S.: Vă mulțumesc mult și transmit încă o dată tuturor cititorilor ediției dumneavoastră cele mai bune salutări și, pentru că ați folosit un cuvînt din expresia mea, din chemarea mea iubită, vă spun tuturor, din nou, prin «Totuși iubirea»: să ne ținem de neamuri!
A.P.: Să ne ținem și să fim cît mai neamuri. Să fim Neam!
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 27 august 1992, pagina 1, coloanele —.
