Lecturăm consemnarea lui A. Știubei, «participant al războiului, locuitor al Tiraspolului», «Este imposibil de trăit» din ziarul «Trudovoi Tiraspoli» din 21 noiembrie a. c.: «...îi invidiez pozitiv pe oamenii din republica Transnistriei. Aici nimeni nu-l înjosește pe altul, nu impune oamenilor concepțiile sale politice, nu-l amenință pe nimeni cu răfuiala fizică pentru eterodoxie». Memorizați, dragi cititori, acest tablou ideal. Așa ceva n-o să mai vedeți. Însă iată ce se întîmplă pe malul drept al Nistrului...
«...În satele îndepărtate de pe malul drept al Nistrului dăinuie teroarea inveterată. Activiști ai F.P.M. umblă prin curțile gospodarilor și-i amenință: dacă o să-i susțineți pe ruși, o să vă dăm foc la case, o să vă retragem toate drepturile cetățenești și la muncă. Se simte revenirea la timpurile ocupației germano-române». După cum vedem, aici domină teroarea îngrozitoare. Probabil, autorul a vrut să spună că «activiștii F.P.M.» se tem să umble prin satele apropiate din cauza bravilor eroi din Tiraspol.
Potrivit lui Smirnov, rezultă că toate problemele din Uniune se reduc la una singură: sînt susținuți sau nu sînt susținuți rușii. În republica concretă menționată mai sus rezultă că susținerea rușilor e cu atît mai puternică, cu cît satele sînt mai îndepărtate, că ele prezintă pentru F.P.M. «mare pericol». Prin asemenea maniere, patrioții din Tiraspol materializează lozinca «Proletari din toate țările, uniți-vă!», acordînd rușilor loc pe o parte a baricadei, iar națiilor și naționalităților — pe de altă parte. Dacă eu aș fi dușman al Uniunii Sovietice și adeptul dezintegrării sale, probabil, aș fi fericit de pe urma unor asemenea luptători bravi, cum e Smirnov, Rîleakov și alții ca dînșii.
Totuși, nu există prilej de bucurie. Măcar și de atîta că un participant al războiului n-ar putea, pur și simplu, să scrie asemenea lucruri. Acesta e un șovinism de mare stat necamuflat. Un șovinism înrăit conține și relatarea «Să apărăm pămîntul strămoșilor» de un oarecare B. Petrovcenko. Autorul scrie: «Eu sînt tiraspolean. Rus de naționalitate. Pe locurile acestea mă aflu de pe timpurile dinainte de Petru I, mai exact de pe timpul patriarhului Nikon, aici trăiau strămoșii mei. Faptul îmi permite să afirm că baștina neamului meu se află nu undeva în Rusia, ci pe malurile Nistrului». E vorba de același șovinism, care a generat lozinca «Mulî, von iz Tiraspolea». —
Apare întrebarea: cui îi trebuie asemenea exercitări ale șovinismului velicorus? B. Elțin a declarat, că Rusia nu are de gînd să devină centrul unui nou imperiu. De pe urma unei asemenea politici rușii n-au cîștigat, ci, dimpotrivă, au pierdut mult.
Credincoși vechi există și în Finlanda. Pentru libertatea lor, de altfel, a luptat poporanistul Mihail Beideman din Moldova, care a fost închis într-un cavou de piatră și și-a ieșit din minți de atîtea suferințe. Vechi credincioși sînt și în Republicile Baltice, Polonia, Germania, Canada, S.U.A., România. Vă închipuiți ce poate să se întîmple cu dînșii, dacă ei vor pretinde la drepturi absolute asupra pămînturilor acestor țări? De altfel, Tiraspolul e construit pe locul satului moldovenesc Sucleia, ai cărui locuitori au fost strămutați de aici.
«Să fie interzisă activitatea F.P.M.» — scrie în însemnarea sa A. Suvorov. Cititorul moldovean, probabil, trebuie să se cutremure la coincidența simbolică a numelor de familie ale autorului relatării și a marelui conducător de oștiri.
«Lucrul acesta se întîmplă nu în zadar!». Intervine întrebarea: «Cum văd liderii din centru, ce-i susțin pe separatiști, viitorul Uniunii? Un mare număr de oameni este sustras de la munca productivă, iar ei trebuie să trăiască și să mănînce. În ce mod? În loc să se gîndească cum să iasă din impasul economic, oamenii lui Smirnov și Rîleakov se laudă cu susținerea pe care o au de la alții, fac dări de seamă cu privire la călătoriile lor în Ural, la vizitele făcute în Celeabinsk, Sverdlovsk, Magnitogorsk, Usti-Kamenogorsk.
Să privim lucrurile acestea din direcția «Republicii Transnistria» cu «potențialul ei industrial puternic că acesta nu permite să iasă republica Transnistria din componența U.R.S.S.». Însă această republică trebuie s-o hrănească țăranii de pe malul Nistrului! Un oarecare V. Potașev a raportat că el «s-a întîlnit și a stat de vorbă cu membrul Consiliului prezidențial, scriitorul V. Rasputin, care s-a interesat de situația din Transnistria și l-a îndemnat «să se țină pe poziții». Ce-i drept, autorul nu a spus din ce cauză. La moara cui toarnă apă tovarășii din Tiraspol?!
Sursă: Făclia, Nr. 49 (2928), 7 decembrie 1990, pagina 1, coloanele —.
