Luni, 3 august, venisem cu niște chestii personale în sediul parlamentului și așteptam în holul de la primul etaj. Era cam pe la orele 10 dimineața. Și deodată... ca într-un detectiv pe neprins de veste a început să lucreze un difuzor care era situat cam alăturea de mine. După cîteva fraze am înțeles că difuzorul era conectat la sala în care lucra Comisia parlamentar[ă] pentru elaborarea noii Constituț[ii] a Republicii Moldova. După gla[s] l-am recunoscut pe dl Snegur, car[e] conducea ședința. Cine era ce[l] care raporta nu pot să spun, fiindc[ă] avea o voce mai puțin cunoscut[ă] pentru mine. S-a discutat mai înt[îi] un articol referitor la școală, ia[r] apoi s-a trecut la articolul referito[r] la asigurarea dreptului la munc[ă].
Difuzorul transmitea:
— Articolul acesta este î[n] Constituția veche, dar ar treb[ui] scos. În condițiile șomajului actua[l] și viitor noi nu vom putea asigur[a] pe toți oamenii cu locuri de munc[ă]. Promiteam mai înainte să asigurăm pe fiecare cu locuință, dar n[u] eram în stare să facem lucru[l] acesta. Ca să nu se repete aceeaș[i] situație, să nu ne angajăm î[n] asigurarea dreptului la muncă.
N-am stat să urmăresc discuți[a] mai departe, căci aveam treburil[e] mele și am plecat.
Scuzați-mă, domnilor deputaț[i] și alte fețe înalte, care elaborați constituția, că mi s-a întîmplat s[ă] aud și să divulg acest mic «secret[»].
Scuzați-mă, domnilor deputaț[i], dar cel care vine cu asemen[ea] propuneri, fie el democrat, fi[e] agrarian, fie cine-o fi, nu poat[e] fi considerat, după părerea mea[,] ca exponent al intereselor po[po]rului.
În ce doriți D-stră s[ă] transformați Moldova? Ce vreți s[ă] faceți cu poporul acesta?
Cei care au acaparat postu[ri] înalte, cei care dispun de un capita[l] solid, cei care au devenit posesor[i] de imense bunuri material[e] bineînțeles n-au nevoie să li s[e] asigure dreptul la muncă. Ei înși[și] hotărăsc pe cine să primească [la] lucru, cui și cît să plătească.
Dar ce îi așteaptă pe cei car[e] nu au nimic?
Am avut ocazia să mă pronun[ț] mai înainte și acum repet: drept[ul] la muncă este dreptul la viață.
Lipsindu-l pe om de dreptul [la] muncă, îl lipsim de dreptul de [a] avea o sursă legitimă de existen[ță]. Îl sortim foametei, mizeriei, [îl] împingem pe panta alunecoasă [a] criminalității. Ce îi așteaptă p[e] șomeri? Moartea de foame s[au] sărăcie? Sau poate se lucrează [la] elaborarea mecanismului unui ti[p] nou de deportări nefiind asigura[ți] aici cu lucru, oamenii singuri să-ș[i] ia lumea-n cap, să se pornească în pribegii, să emigreze în căutar[ea] de lucru care și pe unde?
Scuzați-mă, domnilor adepți [ai] părerii, că nu trebuie să ni s[e] asigure dreptul la muncă, dar m[ai] am încă o întrebare: în loc [să] știrbiți din drepturile poporului [pe] motivul că nu le puteți asigur[a], oare nu ar fi mai rațional să ceda[ți] locul, pe care îl ocupați, altor[a] care ar fi capabili și [să] consfințească aceste drepturi p[rin] constituție și să le asigure în m[od] practic?
Scuzați-mă, domnilor, dar [la] ultima întrebare aș vrea să-[mi] răspundă, în primul rînd cei c[e] sînt în prezent fără lucru și c[ei] care așteaptă ziua de mîine ca s[ă] le completeze rîndurile.
Să-și spună ei părerea în privi[nța] dreptului la muncă. Și atunc[i], poate, mai revenim la temă.
Scuzați-mă, vă rog.
Sursă: Țara, Nr. —, 18 august 1992, pagina 6, coloanele —.
