N. B.: Revista noastră a inserat relativ nu de mult un interviu cu domnul Ion G. Costaș, ministrul afacerilor interne al Republicii Moldova. Revenirea noastră la același interlocutor este justificată prin importanța acestui organism al statului de a ocroti legile atît de greu elaborate de Parlament: de buna noastră intenție de a susține și sub aspectul publicității eforturile noului ministru în reorganizarea fundamentală a M.A.I.-ului.
— Domnule general, am vrea să știm cum este aplicată actualmente Legea despre poliție pentru care ați optat atît de mult?
— De fapt, Legea a fost așteptată în primul rînd de colaboratorii Ministerului, de oameni care înțelegeau că vechea structură nu are nimic comun cu o disciplină serioasă de muncă, cu posibilitatea de a activa eficient pentru a curma criminalitatea destul de sporită din societate. Se fac observate deja primele rezultate: a crescut responsabilitatea colaboratorilor la toate nivelurile, cadrele nou-angajate sînt mai bine pregătite din punct de vedere profesional. Cu toate acestea trebuie să fac următoarea remarcă: remanierile concepute în conformitate cu legea respectivă se vor fructifica mai tîrziu, adică atunci cînd se va produce reciclarea cadrelor, cînd va fi realizată înzestrarea tehnico-materială a tuturor sistemelor noastre. Numai răuvoitorii nu pot înțelege că în jumătate de an lucrul acesta e imposibil de realizat, mai ales ținînd cont de faptul că banii sovietici sînt devalorizați, astfel încît nu sîntem în stare să procurăm ceea de ce avem nevoie.
— Noțiunea POLIȚIE a fost, inițialmente, dacă nu respinsă, cel puțin pusă la îndoială și de unii colaboratori ai Ministerului de interne...
— Așa credeau, de cele mai multe ori, persoanele care nu vroiau să accepte o reformă radicală a structurii noastre. Rocada miliției cu poliția nu este o chestiune de terminologie sau un moft al cuiva. Am explicat și în Parlament că e vorba de punerea unei temelii noi în activitatea organelor de interne. La ora actuală în cadrul Ministerului au rămas puțini dintre acei care pun la îndoială necesitatea acestei rocade.
— S-ar părea că totul e în bună ordine în sensul aplicării acestei legi, și totuși nu pot să nu-mi amintesc de faptul că, spre marea noastră rușine, Parlamentul nu a susținut propunerea Dumneavoastră de a acorda ministerului de interne statut eminamente republican. Iar lucrul acesta s-a întîmplat atunci cînd în fruntea M.A.I.-ului sovietic se afla domnul Bakatin, un ministru de orientare democrată care a căzut pradă ambițiilor șoviniste ale Kremlinului...
— Ambiguitatea de care vorbim — în cazul unei duble subordonări — ține de confruntarea la care sîntem conjugați împreună cu toate structurile republicane atunci cînd legile unionale contravin celor din Moldova.
— Un exemplu perfect în această ordine de idei ar fi evenimentele de la Dubăsari. Dar nu vreau să vorbim despre ele doar la modul exemplificării, de vreme ce fel de fel de țipălăi (inclusiv ziariști) au aruncat umbra vinovăției pe spatele Ministerului de interne și al Prim-ministrului... Nu s-a întîmplat oare asta și din motivul că evenimentele în cauză sînt examinate de reprezentanți ai două procuraturi?
— Din păcate, anume așa stau lucrurile. Deși, știm bine, în conflict nu au fost antrenate forțe din afara Republicii, adică unionale. Conflictul s-a produs între un soi de cetățeni care nu se supuneau legilor Republicii, care au făcut o tentativă de răsturnare de guvern, începînd cu luarea cu asalt a Procuraturii, Judecătoriei, Comitetului Executiv raional și a altor obiective de stat din Dubăsari, și organele de poliție care aveau sarcina să pună capăt fărădelegilor. Deci, Procuratura U.R.S.S., s-ar părea, nu prea ar fi în drept să examineze ceea ce ține de datoria structurilor noastre judiciare. Așa însă s-a convenit. În grupul de anchetă, constituit din reprezentanți ai celor două procuraturi, pînă la urmă au rămas în jur de 12% de anchetatori din Moldova, ceilalți fiind «trimiși acasă» în mod tendențios. Tovarășul Cernîșov, anchetator superior la Procuratura U.R.S.S., încearcă să examineze evenimentele respective în baza a... două dosare. Adică acțiunile de la Dubăsari (ale Consiliului unit al colectivelor de muncă, comitetului provizoriu, bandelor înarmate) țin de un dosar aparte, iar acțiunile detașamentului de poliție pentru misiuni speciale — de altul. Tovarășii de la Moscova nu vor să înțeleagă că e vorba de un caz unic, complex, că mai întîi există cauză și apoi efect. Așa de fapt e mai simplu. Dacă Zaporojan, Pojidaeva și alți «activiști» din C.U.C.M. vor afla că urmează să fie anchetați, atunci tov. Cernîșov va trebui să ajungă la Dubăsari cu ajutorul unui detașament de parașutiști — pe internaționaliștii de acolo nu-i interesează de unde este Cernîșov. Deci, dacă nu se examinează în complex, cel mai ușor e să dai vina pe poliție. La întrebarea principală, pusă în fața grupului de anchetă, tov. Cernîșov nu poate da nici un răspuns. Deci el nu știe cine a tras în cei de la Dubăsari!
— Informațiile apărute în «Komsomolskaia Pravda» și «Sovetskaia Moldova» (autor — tov. Vișnevskaia) cu trimitere, de altfel, la datele anchetei nu au fost oare interpretate tendențios mai întîi de toate de grupul de la Moscova?
— Presa a fost și de data aceasta un instrument de dezinformare, poate chiar o încercare de a ne provoca. Afirmîndu-se că s-au tras cartușe cu centrul deplasat de calibrul 5-45, aceștia s-au autoînșelat pentru că imediat după asta am prezentat în Parlament un document prin care demonstram că M.A.I.-ul Republicii nu este înarmat cu astfel de cartușe. Am avut și o confirmare de la depozitele de armament din Kiev, de unde ne aprovizionăm.
— Ce a urmat?
— A apărut o altă concluzie a anchetatorilor în care prima decizie este considerată greșită...
— Domnule ministru, nu pot uita de faptul că vorbind în Parlament imediat după evenimentele de la Dubăsari, ați afirmat că victimele confruntării erau angajate în serviciu la o întreprindere, care se află în imediată apropiere de-o unitate militară...
— Această informație a fost preluată dintr-un raport al prim-secretarului comitetului raional de partid din Criuleni și este confirmată de cetățeni.
— De ce Procuratura U.R.S.S. cu atîta insistență se grăbește să ajute republicilor în examinarea urmărilor tragice provocate de centru?
— Pentru a îngropa adevărul și a învinui guvernele progresiste. Nici după decretul Președintelui U.R.S.S. aceasta nici de gînd nu are să-i tragă la răspundere pe Smirnov, Rîleakov, și alții. Multe republici, însă nu acceptă ajutorul frățesc al Procuraturii centrale, astfel încît se formează grupuri de anchetare paralele.
— Nu știm dacă scenariul Politic se va repeta și la noi: argumentele pro și contra sînt echivalente și ca număr, și ca profunzime. Și totuși care vor fi acțiunile poliției în cazul în care «frații» imperialiști ne-ar desanta parașutiști și și-ar scoate tancurile în stradă?
— Sînt absolut sigur că în asemenea situație poliția va apăra obiectivele de importanță vitală pentru activitatea statului: Parlamentul, Guvernul, Radioteleviziunea națională, centrele de comunicație. Într-un cuvînt, vom apăra suveranitatea Republicii Moldova. De altfel, detașamentul d[e] miliție cu misiuni speciale (O.M.O.N.) nu este asemeni celui din Riga. M-am străduit ca în această jumătate de an să reorientez colectivul, să creez o atmosferă de bună înțelegere. Deci, acest colectiv nu va fi de partea nici unui partid, el va apăra Puterea constituțională.
— Din păcate, și la Chișinău există forțe interesate în destabilizarea situației social-politice...
— Vă mulțumesc pentru această constatare care mă neliniștește mult. Vorba e că la nimic nu pot duce acțiunile de blocare a transportului, de atentat la imunitatea deputaților ș. a. m. d. Fiecare om are dreptul la opinia sa. Și dacă ea nu corespunde cu a altui om, asta nu înseamnă că trebuie să facem tot posibilul pentru a urgenta sosirea tancurilor care să ne judece. Izbînda noastră depinde de faptul dacă vom reuși să ne consolidăm forțele în jurul platformei Președintelui, Parlamentului și Guvernului Republicii.
Sursă: Glasul, Nr. —, 31 ianuarie 1991, pagina 4, coloanele —.
