Astăzi ca niciodată pe umerii lucrătorilor mijloacelor de informare în masă s-a pus povara de a regla opinia publică, imprimîndu-i sentimentul responsabilității pentru soarta noastră a tuturora, bîntuită de toate vînturile la acest cruciș de cale.
Da, iată palma dată în obraz, la care ne-am așteptat și acea labă, în persoana separatiștilor, care și-au făcut lucrul lor murdar. Vom rezista oare? Sîntem datori să rezistăm. Îi credem Președintelui nostru, credem în multstimatul nostru guvern. Nu vom permite nimănui să le păteze onoarea și demnitatea. Da, avem nevoie de timp, dar și să-l pierdem nu se cuvine. Separaștiștii înțeleg aceasta perfect de bine. Și intenționează «să negocieze». Dar sub paravanul «comerțului», ei urzesc noi intrigi pentru a ne face să agonizăm economicește cît mai îndelung.
Lucrul cel mai josnic, datorat bolșevicilor, e defăimarea. Știm cu toții că defăimîndu-și, discreditîndu-și tovarășul, comunistul, ei îl izgoneau din partidul conducător, ca apoi «din neîncredere» omul să piardă lucrul, iar uneori și viața. «Cu majoritatea de voturi», fără decizia organelor judiciare, numai pe baza clevetirii, au apărut sute de mii de morminte ale oamenilor inculpabili. Așa ceva a avut loc și în organizația de partid din Tighina (Bender). Tot astfel ca și Tiraspolul din vecinătate. Și oricît de bune ar fi intențiile lui Petru Lucinschi, aici totuna n-ai de cine să te sprijini. Te cuprinde rușinea, tocmai ți se apleacă, cînd citești, bunăoară, mîzgăleala infamă sub titlul «Din surse bine informate și care merită toată încrederea» din «Dnestrovskaia pravda» de la 13 decembrie 1990. Altor ziare, ce reflectă onest evenimentele din Moldova, nu le ajunge hîrtie, iar pentru minciună și dezinformare a populației este. Aflîndu-mă zilele acestea la sudul Moldovei, în Basarabeasca, Cimișlia și Ciadîr-Lunga, eu m-am convins că separatiștii i-au umplut pur și simplu pe locuitorii acestor raioane cu maculatura lor. Scopul e unul — a-i discredita și a-i defăima pe oamenii care se stăruie să ne aducă în casă bucata de pîine. Oare nu e timpul să stăvilim acest șuvoi de clevetire ce-a năboit asupra noastră după regulile dezmățate ale propagandei bolșevice?
Împărtășesc deplin îngrijorarea oamenilor de bună credință și sînt ferm convins că guvernul nostru, înainte de a hrăni lumea, trebuie să facă ordine în casa noastră. Oare și pentru aceasta e nevoie de permisiunea Kremlinului? Trebuie să nu tărăgănăm cu crearea organelor de drept, la toate nivelurile, să trecem la noua dirijare administrativă, să creăm județele, să adoptăm legea despre cetățenie. Acuma proiectul de lege e supraîncărcat. Cenzul, termenele de vechime ale viețuirii nu trebuie să fie fragmentate în «pînă la» și «după». Pentru toți acei care s-au așezat cu traul la noi trebuie să se stabilească termenul de adaptare în vederea acordării cetățeniei. Celor care au sosit după chemare și pe bază de contract să li se prelungească termenele viețuire temporară după ce legea va intra în vigoare. Cei care au sosit din proprie inițiativă capătă viză de reședință fără dreptul de a participa la viața politică a republicii. Celorlalți li se acordă dreptul de cetățenie benevol, cu condiția de a respecta legile, limba și tradițiile, indiferent de faptul dacă-s băștinași sau nu. Nici un fel de jurăminte și ritualuri de acordare a cetățeniei. Se prea poate că astăzi nu face să atingem apartenența națională. Să se înscrie pur și simplu «Cetățean al Republicii Moldova».
Da, trebuie să ne retragem, trebuie să cîștigăm timp, dar nu mai mult de un an, necesar pentru o activitate intensă. Trebuie să ne dăm seama că atît timp cît nimeni nu ne-a recunoscut suveranitatea, «sîntem în componența U.R.S.S.», unde unicul mijloc de convingere e pumnul. Și cred că voi fi just înțeles de oamenii de bună credință, doar «Tratatul unional» atîrnă deasupra noastră ca un nour negru și poate să reducă la zero toate inițiativele adevăratei restructurări. El nu poate fi semnat în felul cum ni s-a prezentat. N-avem de ce să ne grăbim. Ar fi cu cale ca mai întîi să semnăm un acord temporar, prin care să delegăm unele funcții Centrului pînă atunci cînd va avea loc referendumul. Dar, oricare ar fi termenele ce vor să ni le impună, referendumul în republica noastră trebuie să se efectueze numai după traducerea în viață a legii despre cetățenie.
Avem temeri serioase că anumite forțe vor recurge la diverse provocări și acțiuni politice cu scopul de a destabiliza situația și a obține introducerea armatelor securității ca sub «apărarea» lor să-și facă și mai departe mendrele. Lumea întreagă vede dreptatea noastră și vremea ei va sosi! Actualmente noi nu trebuie să intrăm în jocul politic, știind prea bine că nu noi am comandat muzica. Trebuie să îndeplinim Decretul Președintelui la termenul fixat. Gorbaciov a cerut să se facă ordine pe baza legilor U.R.S.S. Deci, va trebui să revenim la statutul de odinioară, să înălțăm drapelul roșu alături de tricolor. Iar totodată, să arestăm pe loc căpeteniile formațiunilor teritoriale anticonstituționale, demonstrînd astfel Moscovei, că noi, deși cu capul plecat, rămînem a fi stăpîni în casa noastră. Dacă cineva ar încerca să protesteze sau să întreprindă careva acțiuni, atunci las' ca Mihail Sergheevici să descurce ițele. Las-să fie deferiți judecății, spre învățătura altora.
E cît se poate de evident că de acum trebuie să examinăm în Parlament atitudinea noastră față de militari, ca să nu le prilejuim pretexte de a interveni în viața noastră publică. Și să prevenim urmările în caz de vor interveni. «Nu moldoveanul locuiește între găgăuzi și ruși, ci ei trăiesc printre moldoveni». În aceste cuvinte se conține nu numai un sens, dar și durerea moldoveanului, pricinuită lui de confrații cu care sălășluiește. Noi nu trebuie să avem minorități naționale «trăitoare compact». Această noțiune a fost infiltrată ca un soi de otravă în casa noastră și s-a făcut tot posibilul ca ea să se înrădăcineze. De ce dar ne temem să smulgem acest stereotip de gîndire. În Moldova trebuie să-și găsească azil toți care vor să se întoarcă în patrie, în satul său natal. Trebuie să li se acorde tot ajutorul, care ajutorare a oamenilor reîntorși la baștină să fie supusă unui control riguros. În caz contrar vom avea situații asemenea celei din Tighina, unde O.S.T.K., sub oblăduirea primului secretar al comitetului orășenesc de partid P. Țimai, se răfuiește cu oponenții.
Iată considerentele mele. Cuiva poate să-i pară că eu promovez tactica «Un pas înainte și doi pași înapoi», ci eu sînt convins că numai retrăgîndu-ne temporar cu un pas, vom putea să facem un salt mai apoi. Ori poate nu vi-i clar cine stă în dosul separatiștilor, ce primejdii ne amenință?
Sursă: Vocea Poporului, Nr. 5, 5 februarie 1991, pagina 5, coloanele —.
