Cronică
Duminicile sînt zile de odihnă pentru orășeni, nu însă și pentru țărani. Cu atît mai mult cu cît pentru cei aflați la război - pentru dînșii duminica e zi grea, «de muncă»...
La 29 martie, în urma luptelor, numărul viețiilor omenești a scăzut cu încă două. Au fost uciși un polițist și un civil. Alți patru oameni au fost răniți. Acestea sînt pierderile de partea noastră. D-nul locotenent-colonel Lis ne comunică: polițistul Vitalie Păvăluc și-a pierdut viața în tranșee, în urma unui atac cu rachete antigrindină lansate de separatiști.
Pozițiile din sectorul Pogrebnea-Dorotcaia au fost întărite cu tehnică și forță vie.
În preajma liniei de foc
La momentul vizitei noastre, noțiunea «linie de foc» e ceva convențional, fiindcă, potrivit ordinului, poliția nu poate deschide foc decît pentru a se apăra. La sediul batalioanelor speciale de poliție nr.1 și nr.6 ale municipiului Chișinău domnește o atmosferă obișnuită de răgaz între lupte. Unii își curăță armele, alții încearcă să ațipească... Un grup de polițiști operează cu bani. Curiozitatea noastră e satisfăcută de-un răspuns amar: punem mînă de la mînă, adunăm bani pentru înmormîntarea camaradului nostru de arme, Vitalie Păvăluc. Avea doar ceva mai mult de douăzeci de ani...
Sîntem întrebați care sînt efectele stării excepționale la Chișinău și în republică. Dar mai ales așteaptă un răspuns laconic la o întrebare la fel de laconică: ce trebuie să însemne stare excepțioanlă? Este destul de clară poziția puterii de la Chișinău? Se va da ordin să mergem înainte? Nu de alta, dar cu ploile și ninsorile astea, avem impresia că sîntem la călcat lut... Dacă metodele pașnice sînt epuizate, atunci?..
Dar tocmai aici nu putem răspunde nimic concret, pentru că nu am putut desprinde nimic din conferința de presă, ținută în ajun la Guvern.
Și tot din discuția în jurul focului: care e poziția Armatei 14? Facem referință la cele relatate în cadrul conferinței de presă de N. Chirtoacă, consilier în probleme militare al Președintelui Moldovei: majoritatea ofițerilor, domiciliați la Tiraspol, rămîn pînă la urmă ostili cursului spre integralitatea Moldovei. Și aici reproducem o replică pe care încă n-am auzit-o nici în cercurile politice de la Chișinău: Dacă Armata 14 dorește să rămînă neutră într-un război politic, de ce nu s-ar organiza o întîlnire între ofițerii din Tiraspol și din Chișinău? Că ultimii își dau seama mai bine de consecințele unei posibile rezolvări militare a confruntării Tiraspol - Chișinău.
Și iarăși...
aceleași întrebări fără răspuns: nu sîntem antrenați în jocul pionieresc «Zarnița», sîntem la război, ne spun polițiștii. Majoritatea din noi au familii și copii. Salariile pentru batalioanele noastre n-au fost majorate. Mulți polițiști, după ce s-au căsătorit, au fost nevoiți să părăsească căminele în care au locuit. Acum nu mai au vize de reședințe. Ca rezultat, nu beneficiază de cartele pentru produsele de prima necesitate. Poate că e omenește ca măcar pe durata acestui război participanții la lupte să fie scutiți de impozite.
După cele relatate de polițiști, cu insistența lor de a le publica, ne întrebăm și noi, ca oameni dintr-o parte: organele puterii de stat s-au gîndit la o modalitate de asigurare a viitorului familiilor celor care luptă? S-a gîndit, dar numai în caz de moarte. Dar în cazul în care polițistul contractează în tranșee o boală generală și e recunoscut drept inapt pentru serviciu în organele afacerilor interne, familia lui poate oare supraviețui în condițiile dezmățului prețurilor?
Sursă: Sfatul Țării, Nr. —, 31 martie 1992, pagina 1, coloanele —.
