— Domnule general, — spuneți-ne, Vă rog, de ce Moscova a căutat prin diverse metode să nu Vă confirme în funcția de ministru de interne al republicii?
— M-am ciocnit de o boală născută de regimul totalitar și care nu poate fi lecuită într-o zi-două, sau chiar decenii la rînd.
Cu părere de rău, mai sînt încă mulți demnitari de stat, care prin vechile metode de conducere caută să mențină vie și nevătămată coroana stagnării, nu vor să recunoască transformările, lupta pentru drepturi naționale ce se desfășoară în republicile unionale, promovarea cadrelor naționale. Iată de ce departamentele și ministerele unionale caută să-i confirme în posturi de răspundere pe acei, care le convin lor, și nu pe specialiștii pe care îl vrea poporul. Ei sînt păscuți de o teamă, de o frică îndescifrabilă. E știut că poporul nu dă greș niciodată cînd încredințează un post de conducere fiului său.
— Sub aspectul acesta, poziția Moscovei e în detrimentul consolidării.
— De acord.
— Informați-ne și pe noi, Vă rog, ce întrebări V-au adresat la Moscova?
— Am trecut prin sita a zece departamente ale Ministerului de interne al Uniunii. Am dialogat cu patru locțiitori ai ministrului, apoi, aproximativ o oră, — cu însuși ministrul Bokatin. Cel mai principal moment: se interesau pe cît sînt de loial, pe cît îs de internaționalist, ce poziție ocup, ca simplu cetățean, față de ceea ce are loc în republică și în țară. S-au referit și la profesionalism. Ba afirmau că nu-s profesionist și că are să-mi fie greu. Le-am răspuns: bine-bine, dar domnul Bokatin, ministrul pe care îl stimează întreaga țară, nu e specialist nici el. A fost promovat de organele de partid...
— Aproximativ, cît timp ați fost descusut de funcționarii Ministerului de interne al Uniunii?
— Trei zile!
Îi îngrijorau mai cu seamă evenimentele ce se desfășoară în republica noastră — starea sănătății în republică, problemele interietnice. De la bun început m-am convins că centrul este dezinformat. Conducătorii se folosesc de informații furnizate de ziarul «Sovietskaia Moldavia», de «Pridnestrovskaia pravda» și altele. De fiecare dată mă străduiam să-i conving că au păreri greșite, că situația în republică e cu totul alta, și nu cum o descriu instigatorii. Cum am putut așa le-am lămurit. M-am străduit să limpezesc apele. Confruntarea nu depinde de moldoveni. Pur și simplu, rusofonii nu vor să înțeleagă situația, procesul reînnoirii, renașterea conștiinței naționale.
— Ați fost învinuit de lipsa profesionalismului, fiind cadru militar, că nu aveți nimic cu organele de interne.
— Cei de la Moscova au considerat o glumă că în funcția de ministru să fie confirmat un militar profesionist, care de la cursant a ajuns pînă la general. Deși în repetate rînduri realitatea a dovedit contrariul.
— În ultimul timp la milițieni au apărut bastoane de cauciuc. Sînt binevenite ele într-o țară «care pînă mai ieri a construit comunismul»?
— Dacă oficial vom face referințe la ideologia noastră oficială de ieri — că sîntem cei mai fericiți, trăim în cea mai liberă țară, sîntem asigurați cu garanții că nu vom fi jefuiți, că nu vom fi bătuți... — atunci, da, n-avem nevoie de bastoane. Știm cu toții, că în republică înflorește și mafia, și banditismul, și prostituția... Se înțelege: azi bastonul nu trebuie să facă politică! Problemele politice se cer a fi soluționate prin metode politice. Conducerea republicii să dialogheze constructiv cu poporul, să elaboreze un sistem, ce ar garanta omului un trai fericit și liber, iar dreptatea și adevărul să triumfe.
Vorbind de Ministerul de interne, mă voi referi la cîteva momente principale: actualul minister să devină o instituție care cu adevărat să apere interesele poporului. În primul rînd, neapărat să ținem cont că și milițienii, și cetățenii trebuie să respecte legile în vigoare, hotărîrile adoptate de parlament. Eu, pur și simplu, nu înțeleg situația critică din unele orașe, raioane ale republicii, unde nu este stimat Tricolorul, unde nu este respectată legea cu privire la limba de stat. Se fac provocații, chemări instigatoare ce ar conduce chiar și la dezbinarea republicii, la formarea unei autonomii. Consider că organele de milițieni trebuie să se manifeste activ, pentru ca legea să funcționeze.
În al doilea rînd, miliția trebuie să se bucure neapărat de stima poporului. Iată de ce vom fi nevoiți să purcedem la modificări radicale în politica de cadre. Colaboratorii ministerului trebuie să posede un nivel înalt de cultură, să fie cinstiți, curați la suflet, ba chiar și cu mîini curate. Iar acei, cărora le sînt străine interesele și aspirațiile poporului, vor fi nevoiți să plece din organe.
În al treilea rînd: să ridicăm nivelul nostru profesionist. Să luăm tot ce e bun de la poliția din țările dezvoltate. Să procedăm la schimbarea uniformei de milițian. Despre momentul acesta am vorbit cu Bokatin și l-am convins că miliția noastră trebuie să aibă o uniformă națională. În viitor, intenționăm să deschidem o școală superioară de miliție, care să pregătească cadre naționale.
Vom studia și problema schimbării denumirii miliției. Consider, că numai cu mîini curate, numai cu sufletul curat, numai cu oameni de bine, care cu inima și cu sufletul să apere interesele poporului, vom reuși să facem revoluție în lupta cu mafia.
— Se vorbește că rusofonii, angajați în organele Ministerului de interne, sînt îngrijorați de confirmarea Dumneavoastră în funcție de ministru.
— Nu, dragul meu, aici e vorba despre altceva. Ei pur și simplu s-au speriat de cuvîntările mele, de pașii concreți pe care i-am făcut în sistemul DOSAAF-ului. Ei mă consideră pe mine naționalist. Unii deputați din grupul «Sovietskaia Moldavia», precum și cei ce reprezintă corpul de deputați ai Moldovei la Moscova, m-au învinuit că-s naționalist, în fața ministrului apărării Iazov, afirmînd că eu de acum am creat detașamente de «boeviki», că deja în republică sînt 150 de asemenea grupuri, că pledez pentru o armată națională, și numai națională, că îi chem pe tineri să nu facă serviciul militar în Armata Sovietică... Și multe alte zvonuri. Ei afirmă, că, odată cu venirea mea aici, la interne, nu va rămîne nici un rus în minister. E o provocație! Noi, în primul rînd, avem nevoie de specialiști competenți. Cu mare bucurie aș vrea ca același rus să posede două limbi, deoarece el locuiește și trăiește aici.
Nu-s naționalist. După formațiunea mea, sînt internaționalist. Am cutreierat țara de la Orientul Îndepărtat pînă în ținutul Baikal și Kaukaz, în regiunea Moscova și în Germania Democratică. Familia mea e internaționalistă și toți posedă limba română. Eu nu înțeleg rusul, care nu-și iubește plaiul său, poporul său, de asemeni pe ucraineanul care nu-și stimează limba și care nici nu vrea s-o posede. Sînt moldovean și-mi iubesc Moldova, băștinașii, așa cum sînt ei. Oare aceasta înseamnă că-s naționalist?
— Și totuși, mareșalul Iazov a dat ascultare zvonurilor parvenite din Moldova, ca să Vă elibereze din armata activă?
— Nu el, ci locțiitorul lui, generalul de armată Vareinikov. A făcut un demers către mareșalul Iazov. Deocamdată, tov. Iazov n-a luat nici o decizie.
— Domnule ministru, Vă doresc multă, multă sănătate în munca grea și asiduă ce urmează s-o desfășurați și dea Domnul ca, totuși, acea căldură, pe care bănuim că o va avea, într-un sfîrșit, și Ministerul de interne, s-o simtă și poporul.
— Să ne ajute Dumnezeu!
Sursă: Făclia, Nr. 25, 22 iunie 1990, pagina 1, coloanele —.
