Și se întîmplă aceasta relativ tot mai des de la o vreme încoace. Pierde orașul din punct de vedere politic, social, economic, moral. Constat faptul cu durere. Și cu uimire. Căci, lucru cunoscut, greșelile ar trebui să fie niște lecții de învățătură. Am în vedere, mai întîi de toate, torpilarea vehementă a legilor cu privire la limbă. Sabotajul a eșuat. Pierderile economice sînt enorme. Întreprinderile încă mai depun eforturi pentru a reveni la normal.
Să lăsam, însă, la o parte aceste triste amintiri: ceea ce a fost, a fost. Cu atît mai mult, că de la o vreme încoace situația social-politică din Moldova comparativ se stabilizase, evidențiindu-se contururile bunului simț. Anumite tendințe sănătoase prinseseră a se înrădăcina și la Tiraspol... Dar iată, la 28 ianuarie curent, orașul iarăși devine obiectul discuțiilor, evenimentele de acolo fiind într-un fel catalizatorul manifestărilor de masă de la Chișinău. Totuși, ce a avut să se întîmple în această localitate de pe malul Nistrului?
De vorbă cu Nicolae I. Ursu, procurorul orașului Tiraspol
— Nu e cazul, cred, să revin cu careva aprecieri ale evenimentelor care au avut loc în oraș în timpul discutării proiectelor, apoi și întrării în vigoare a legilor cu privire la limbă. Despre greve știe o lume întreagă. Caracterizările de rigoare au fost făcute cu mai multe ocazii și la diferite niveluri. Vreau să menționez altceva în legătură cu aceste legi. Într-adevăr, de la o vreme încoace situația social-politică din oraș se normalizase întrucîtva. La multe întreprinderi, organizații, instituții au început să activeze cercuri de studiere a limbii moldovenești. Dîndu-și seama, în sfîrșit, că legile nu conțin nimic discriminatoriu, muncitorii, funcționarii, intelectualii au purces să se înfrupte din dulceața graiului nostru. Și nu fără anumite succese, reieșind din informația de care dispun.
Susțin cu toată fermitatea: oamenii simpli s-au săturat de zvonuri, tertipuri, ciocniri verbale inutile și așa mai departe. Ei doresc să trăiască și să muncească în liniște și pace, să nu se uite chiorîș unul la altul, conlocuind ca niște cetățeni civilizați. Aceasta este esența la ora actuală.
Cuiva, se vede, nu-i convine o atare stare de lucruri. Prea mult a durat liniștea? Păi, dacă intră pacea definitiv în sufletele oamenilor, dacă, nu dea domnul, se obișnuiesc cu aceasta, e complicat mai apoi să-i dezbați din drum. E o capitulare morală! Și inventivii de la Tiraspol mai găsesc un mijloc de a tulbura lumea. Pentru data de 28 ianuarie a fost fixat un referendum. Conform hotărîrii sesiunii a XV-a a Sovietului orășenesc de deputați ai poporului. În ajun presa republicană publicase deja hotărîrea Biroului CC al PC al Moldovei, care condamnase fără echivocuri încercarea de a soluționa în modul dat problemele apărute. Totuși, referendumul a avut loc.
— Cum poate fi caracterizată din punct de vedere juridic o asemenea «manifestare a voinței poporului»?
— Fără îndoială, decizia de a efectua referendumul este ilegală, deoarece o asemenea acțiune s-ar permite doar în urma adoptării Legii RSSM respective. Dar legea în cauză încă n-a fost adoptată. Cu alte cuvinte, deocamdată nu sînt reglamentate de legislație condițiile și procedura efectuării unui atare referendum. Plus la toate, în cazul nostru concret este denaturată competența constituțională, fiindcă Sovietul orășenesc Tiraspol de deputați ai poporului a decis «să se ieie în dezbatere» probleme ce se referă practic la interesele întregii republici.
— Vă rog să precizați aceste probleme.
— Au fost formulate două: «Cu privire la atribuirea orașului Tiraspol cu teritoriile sale de subordonare administrativă a statutului de teritoriu independent pe baza principiilor de autoconducere, de autogestiune regională și autofinanțare cu egalitatea în drepturi a limbilor» și «Cu privire la raționalitatea intrării orașului Tiraspol în componența RASS Transnistrene în caz de formare a ei».
Cît privește primul punct, pot spune că el, în temei, este în spiritul restructurării. Am în vedere partea ce se referă la autogestiune teritorială. Dar fraza «cu egalitate în drepturi a limbilor» nu e clară deloc. Mă tem că ea constituie doar un fel de bombonică pentru a momi cît mai mulți participanți la referendum. Adică s-a mizat iarăși pe un moment vulnerabil al situației social-politice din oraș, deși, după cum menționasem, ea se normalizase întrucîtva. Cum n-ar fi, dacă în ansamblu modul de punere a problemei e just, apoi forma de «manifestare a voinței poporului», după cum v-ați exprimat, contravine Constituției.
Și cu totul anticonstituțional este punctul al doilea. De ce? În conformitate cu p. 3 al art. 68, art. 70, pp. 1 și 9 al art. 71, art. 76, p. 15 al art. 108 și p. 2 al art. 109 ale Constituției, puterea plenară pe teritoriul RSS Moldovenești este înfăptuită de către Sovietul Suprem al republicii. Iar articolul 97 al Constituției RSSM spune clar, că legile sînt adoptate pe teritoriul republicii de către Sovietul Suprem al RSSM ori prin votul poporului (referendum), care se înfăptuiește doar prin hotărîrea Sovietului Suprem al RSSM. Și, deoarece o asemenea hotărîre nu există, iar legea cu privire la referendum n-a fost adoptată, apoi este clar de la sine că nici referendumul din Tiraspol n-are o careva bază juridică.
Presa republicană și unională a informat cititorii, că referendumul tiraspolean a avut loc sub presiunea opiniei publice. Dacă se are în vedere presiunea efectuată de așa-numitul consiliu unit al colectivelor de muncă, apoi poate fi oare vorba la direct de o opinie publică reală?! Dar, se pare, la Tiraspol a luat hățurile în mîinile sale anume acest consiliu. Căci, comitetul executiv al Sovietului orășenesc de deputați ai poporului practic n-a intervenit pe parcurs. Judecăm și după publicațiile apărute în gazeta orășenească «Dnestrovskaia pravda», organ al comitetului orășenesc de partid și Sovietului orășenesc de deputați ai poporului.
Mai în fiecare număr acest ziar tipărește materiale cu privire la referendum, o mare parte din autori fiind conducătorii consiliului unit al colectivelor de muncă. Iar în pagina întîia apar chemări de dimensiunile placatului întru susținerea acestei acțiuni, indicîndu-se fără înconjur «ștergeți răspunsul «contra» sub ambele întrebări și lăsați numai «pro». Sînt «interesante» și chemările gazetei de felul: «Referendumul este o manifestare a voinței poporului, exponentul suprem al puterii. N-are nimeni dreptul să anuleze totalurile referendumului», sau «Susținerea din partea noastră a chestiunilor referendumului astăzi — este speranța întregii Moldove de mîine...» Iată așa!
Mă rog, agitația, agitația rămîne. Mă întreb însă: de ce n-a luat nici o atitudine comitetul executiv al Sovietului orășenesc de deputați ai poporului? De ce a manifestat tăcere comitetul orășenesc de partid, biroul său? Cel puțin, să se fi inclus într-un dialog constructiv, principial. Nu întîmplător unii cititori ai ziarului respectiv se întreabă și ei: «Oare cu adevărat gazeta este organul comitetului orășenesc de partid și al Sovietului orășenesc de deputați ai poporului?.. Avem impresia că ea este un organ al consiliului unit al colectivelor de muncă».
De fapt, tot acest consiliu a reușit să organizeze împrăștierea din avioane a foilor volante, în ele, de asemenea, indicîndu-se: «cuvîntul «contra» din chestionar trebuie șters». Mai în scurt, s-a făcut totul pentru a atinge scopul propus: să se demonstreze că marea majoritate a tiraspolenilor optează anume pentru satisfacerea celor două chestiuni formulate în chestionarul referendumului.
Și tot consiliul unit al colectivelor de muncă, imediat după referendum, le-a mulțumit prin intermediul aceluiași ziar participanților la votare, anunțînd totalurile. Iar comitetul orășenesc de partid, deși se știa de acum despre atitudinea Biroului CC al PC al Moldovei, a tăcut și de data aceasta.
* * *
Aflîndu-mă la Tiraspol, am ținut să mă întîlnesc și cu Leonid V. Țurcan, prim-secretar al comitetului orășenesc de partid. A acceptat amabil convorbirea, fixînd-o pentru ceva mai tîrziu. Am așteptat mult, ca pînă la urmă secretara să mă informeze că dumnealui este ocupat cu alte treburi și își cere scuze. Aveam pregătite cîteva întrebări, pe care și le dau publicității:
— Ținînd cont de hotărîrea Biroului CC al PC al Moldovei, care e atitudinea comitetului orășenesc de partid și părerea Dumneavoastră personală față de referendumul de la Tiraspol?
— Cum considerați, referendumul contribuie la însănătoșirea situației social-politice, la consolidarea forțelor din republică?
— Cum vedeți Dumneavoastră personal statul bazat pe drept și ce întreprinde concret comitetul orășenesc de partid pentru însușirea de către mase a culturii politice și juridice?
— Dumneavoastră personal ați participat la referendum?
— Totuși, a cui organ este gazeta «Dnestrovskaia pravda»? (E o întrebare pe care o pun și cititorii acestei publicații).
* * *
A avut loc ședința Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești.
Conducîndu-se de articolul 108 al Constituției RSSM, Prezidiul a calificat referendumul din Tiraspol ca fiind în contrazicere cu articolele 5, 97 și 108 ale Constituției RSSM, în legătură cu care fapt referendumul n-are forță de lege și urmări juridice.
Zile tragice de ianuarie în Baku...
Sursă: Viața Satului, Nr. 6, 7 februarie 1990, pagina 5, coloanele —.
