[…] august a. c. în închisoarea [din Ti]raspol deținuții au declarat [gr]eva foamei. Majoritatea [erau] în grevă sau o susțineau [… o] mie de deținuți...). Înt[rebarea] […]: «Ce s-a întîmplat?» […] un rost, cînd te gîn[dești că] e vorba de o închisoare […]. Deținuții au adresat o [scrisoare] Sovietului Suprem, unde [descriu] umilirile la care sînt [supuși în] permanență. Sovietul [Suprem] a format o comisie, care [examinează] acest caz.
[Deținu]ții de la închisoarea din [Tiraspol l]ucrează la uzine și fabrici, [sînt] exploatați în adevăratul [sens al] cuvîntului. Mult mai [mult de ju]mătate din salariul lor [merge în] bugetul statului sau al […]. Pentru mîncare pe o lună de zile plătesc în jurul la 50 de ruble. Unde se duc banii noștrii? — întreabă deținuții. E o întrebare logică, deoarece televizoare, frigidere, aparate de radio conducerea închisorii încă n-a cumpărat.
Totuși, principalul motiv al grevei e atitudinea mai mult ca inumană, cu care sînt tratați: bătăi, lipsa unui elementar ajutor medical etc. În închisoarea din Tiraspol sînt create condiții, care știrbesc demnitatea; «înfloresc» umilința și resemnarea. Ofițerii nu-i consideră de oameni pe deținuți. Deși majoritatea deținuților sînt moldoveni, printre temniceri și ofițeri aproape că nu e nici un moldovean. Deci, despre ce fel de asuprire e vorba? De asemenea, la închisoarea din Tiraspol (firește!) nu s-a trecut la grafie latină, deoarece conducerea închisorii se teme să nu rupă orașul legăturile cu ea!
Situația din închisoare rămîne a fi încordată și în continuare, deși deținuții au întrerupt greva foamei. Ofițerii zic, că șomerii închisorii complică situația. Mai ales, șomerii închisorii. Din peste o mie de deținuți, doar 700 sînt asigurați cu locuri de muncă. Dar parcă numai ei, șomerii? Nu credeți, stimați temniceri, mici și mari, că însăși existența ca atare a instituților păzite și diriguite de Dvs. complică situația noastră, a tuturor?
Sursă: Glasul, Nr. 10 (14), 6 septembrie 1990, pagina 1, coloanele —.
