[…]tea te înmărmurește: [b]eton armat groși de un [m…] de puterea unei explo[zii…] acea putere plesneau [… d]e fier de grosimea unei [… co]pil. Și pînă astăzi poți [… în] împrejurimile Varniței [… urme]le războiului.
[…]l de operații de la Var[nița, …] luptele astea s-au dat lup[te …] astăzi mai poți întîlni [… ocu]lari ale acelor zile fier[binți … 19]44.
[… pă]mînt stropit cu sînge.
[… C]e trăiește astăzi pe ace[st pămînt …]?
[…] Varnița nu e numai un [… o] unitate administrativă a [… ia]r mai are mult pînă a fi [… nu s]e deosebește cu nimic de [… cu] aceiași imagine tristă, [… drumuri] nemenajate, lipsesc como[dități ele]mentare, are un club pri[mitiv, m]agazine proaste...»
[… C]îteva cuvinte dintr-un ar[ticol «Va]rnița așa cum era» publi[cat în ziaru]l «Pobeda» al Comitetu[lui orășen]esc de partid Bender, din […]90.
[… O] zi de duminică hotă[rîm să vi]zităm Varnița, să vedem [… ce a dev]enit fosta linie de front. [… Unu]l din noi e băștinaș, al[tul …], dar trăiește de acum de 7 [ani în acest] sat.
[… D]e nenorocirea acestui sat [… malu]l Nistrului?
[…] ea a vorbit Aurel Cucu[…], președintele comitetului [executiv din] localitate la o ședință. [S]atul a fost inundat de res[turi … de]șeuri industriale transfor[mîndu-se î]ntr-o gunoiște stihiinică. [… C]uvintele goale nu impre[sionează …].
[… C]înd am ajuns la văgăuna de […], formată de pe urma [… ni]sipului, situată în par[tea … ] a uzinei de beton armat […], gunoiștea am înlemnit. [… M]unți de reziduuri — de [la …] trede de sfeclă, pînă la [… ]de beton-armat abunden[te … b]ucuri, care sînt munți. Și [… ] această priveliște plu[…].
Dar există lucruri și mai înfiorătoare. Acum ne aflăm la periferia Zonei industriale unde dăm iarăși de văgăuni, de gunoiști, una mai scîrboasă decît alta. Însă cea a uzinei de materiale tehnice de izolare (UMTI) le întrece pe toate. Acolo sînt aruncate reziduuri îmbibate cu fenol, care răspîndesc departe în jur miazme sufocante ca într-o zonă de afecțiune chimică. Apoi mergem pe la alte gunoiști, împrăștiate pretutindeni, printre copaci, pe sub garduri, pe care încearcă să le fixeze pe peliculă fotograful din sat Iurie Axente.
Plecăm copleșiți de cele văzute.
A doua zi telefonez mai întîi d-lui Tcaciuk Leonid Ilarionovici, locțiitorul șefului secției de ocrotire a naturii de la comitetul executuv orășenesc.
— Da, da, știm și acționăm. Nenorocirea a survenit după ce a fost închisă gunoiștea de la Căușeni. Situația e critică. Mii de tone de reziduuri zilnic. Întreprinderile care au aruncări le amendăm. Căutăm soluții la stația anti-epidemică, am fi bucuroși să primim vre-un ajutor, să fim susținuți.
Cea de a doua discuție am purtat-o cu medicul șef al stației sanitare antiepidemice d-nul Petru Olievski. Conducătorul stației e mult mai categoric, consideră că întreprinderile poluante trebuiesc desființate și cere ca nu numai presa, ci și T.V. să se includă în reflectarea problemei (tel. 4—91—18).
În localul sovhozului «Varnițki» discutăm cu contabilul șef Anton Paruboc.
— Nici conducerea locală nu e mai bună. Unde se aruncă gunoiul satului? Priviți ce se face cu serele la noi. Da prin plantațiile forestiere v-ați uitat?
Conducerea locală nici pe departe nu e indiferentă față de această tragedie.
Iată o adresare a colectivelor de muncă către autorități:
«Asociația de producție «Prom[…]» […] rilor agricole individuale «Trubnic».
Iată cum sună însăși scrisoarea UMTI adresată comitetului executiv orășenesc:
«La ora de față dispozițiile comitetului executiv sînt ignorate și gunoiul continuă să fie adus, care la rîndul lui e împrăștiat de vînt pe teritoriul uzinei, se descompune, răspîndește miazme insuportabile... Existența de mai departe a gunoiștii e inadmisibilă»...
Nu mai au capăt rugămințile societăților de loturi individuale «Trubnic», «Entuziastul» și «Pedagogul», situate în imediata apropiere a gunoiștii. După gradul de nocivitate deșeurile uzinei biochimice concurează cu cele ale UMTI-ului.
Lucrul ăsta a devenit caracteristic pentru timpurile noastre.
Toată lumea e de acord că se produce o tragedie, toată lumea e revoltată.
Dar situația nu se schimbă, ci pe zi ce trece devine mai amenințătoare.
Să nu uităm de imediata apropiere a Nistrului. Varnița e un loc important de captare a apei, de sonde, iar alături e gunoiștea.
Ce să mai spunem ca directorul serviciului sanitar al Ministerului Ocrotirii Sănătății al Republicii să expedieze urgent la Varnița o comisie, ca Comitetul de stat pentru ocrotirea naturii să se urnească din loc, iar Direcția inspectare a apelor să ne ia în seamă?
Dar ce să mai vorbim de comisiile obligate să stea în straja ecologiei. Prin părțile acestea și-a făcut apariția chiar și procuratura. Așa e. Ca să supravegheze respectarea legilor.
Ecologia își are păzitorii ei. Dar catastrofa ecologică vine asupra noastră. Nu e clar lucrul ăsta din cele relatate? Catastrofa trebuie oprită.
Sursă: Țara, Nr. 4 (8), 22 septembrie 1990, pagina 2, coloanele —.
