[…]re nu-i avem, patrioții, se va întreba […] citind acest titlu. Oare puțini bravi […]ari ne apără integritatea teritorială […]nitatea națională pe malul stîng al […]lui, meleagul pîngărit de nerușinații […]? Oare nu și-au sacrificat viețele ei, […]ii apărători ai republicii suverane?
[…], Moldova are destui bărbați curajoși […] dezlănțuirea tragediei naționale, apără […]nie cauza sfîntă. La Nistru se sapă […] se împușcă, curge sînge și arde focul, […] moldovenilor sînt distruse, populația ia […] pribejiei. În acest timp de urgie, […]genii noștri de peste Prut, românii din […] țară românească și cei care locuiesc […] ale lumii trimit băștinașilor noștri […]rate ajutoare pentru cei care au fost […] să-și părăsească locurile natale. E și […] o manifestare a sentimentelor […]ice, atunci cînd ne doare durerea […]ului, cînd găsim loc în casa noastră și […] cei nenorociți și îndurerați...
[…] ce se întîmplă dincolo de tranșee, […] unde nu zboară obuzele și nu curge […]? Cu ce năzuințe trăiesc cei care în […]le posomorîte nu țin arma în mînă? [În vi]rtutea angajamentelor de serviciu m-[…]t acum cîteva zile printre podgorenii […] din sudul republicii. Era timpul amiezii, […] se odihneau la umbra salcîmilor în […] și discutau... Discuția se încinsese […] truditorii podgoriilor povesteau ce se […] în raionul lor: cîțiva șefi sînt prinși cu […], gospodăria e jefuită ziua în amiaza […] vînzătoarele și-au prefăcut locuințele în […]ate depozite, agonisind toate mărfurile […] costau ieftin, dar pe care nu oricine […] cumpăra — doar vînzătoarele o puteau. [Băr]bații și femeile cu fețele înăsprite de […] cu mîinile crăpate de neîncetată muncă […] apoi și cele citite în ziare, unde era […] aceleași delapidări și fraude comise și […] părți, în capitală, în mediul […]ilor din forurile conducătoare... — Dă-[ne, Do]amne, inimi de patrioți, — se rugă atunci […]înel gîrbovit, pe a cărui chip citeam […] necazurile anilor trăiți. — Da, dă-ne, [Doam]ne, inimi de patrioți, — au repetat și ceilalți […] nu ca un ecou, ci ca o rugă sinceră, […] din cea mai adîncă durere...
[…]ma grea plecasem de la acea […]sație...
[…]e, mai poate să-mi replice cineva, oare […] aspirații patriotice am obținut ceea ce-[…]rut? Oare nu dragostea sinceră pentru […] noastră Moldovă ne-a dus cu miile la […]le înflăcărate, și am organizat […] de protest împotriva structurilor […] comuniste, împotriva a tot ce ținea [tre]cutul nostru găunos? Da, firește, […] ne-au fost legitime și rezonabile, și pe […]nei perseverente mișcări patriotice ne-[…]ut visurile realizate. Dar ce a urmat după […]le de triumf, de jubilare neascunsă?
[…] urmat alegerile în organele locale și […] de conducere, alți oameni au ocupat […]le-cheie, adesea, acei care au participat […]ăcărare la mitinguri și de la care cei din […] lor au așteptat, firește, transformări […], înfăptuiri oneste și dezinteresate […] cauza comună. Dar ce auzim astăzi? […] ce-am reprodus din convorbirile cu […]enii...
[…]căm în hău, zic unii, profund […]ați de dezechilibrul economic. — […] rutină și mucegai, zic alții, auzind că […] destituit din postul de conducere sau, […] a urcat pe o treaptă socială mai […]. Adică, dacă la Nistru se varsă sînge, […] nu explodează minele, curge mereu […] de vorbe inutile, de discuții sterile, [șu]voiul de clevetiri la adresa cutărui […] de stat, a unui șef mai mic, a unui […] a găsit, să zicem, o portiță de […] și așa mai departe. Aceasta și este […] sumbră a zilelor noastre. Iată la ce se […] patriotismul nostru astăzi, cînd […]ul demnității naționale și simpla […]enie ne îndeamnă să fim cinstiți, […], să participăm cu vigoare și […]
Sursă: Făclia, Nr. —, 19 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
