Să ne oprim asupra unui proiect publicat în ziarul «Dnestrovskaia pravda» din 28 februarie 1990, care a fost elaborat în Leningrad. Proiectul a costat 60 de mii de ruble.
În chiar titlul proiectului înregistrăm unele inexactități: fraza «autogestiunea regională a Tiraspolului» e un nonsens. În lumea științifică se vorbește cu privire la autogestiunea sau autoconducerea teritorială. Din titlu rezultă însă că Tiraspolul nu e un oraș, ci o regiune. Deoarece lucrul acesta e cunoscut numai la Leningrad (dar nu știe nimeni de asemenea absurditate în Moldova), autorii ar trebui să precizeze hotarele noii regiuni a Tiraspolului.
În continuare citim în proiect: «Concomitent se înregistrează o mare rămînere în urmă în dezvoltarea socială a orașului — în ceea ce privește construcția locuințelor, în dezvoltarea ocrotirii sănătății, a învățămîntului. Investițiile capitale în sectorul neproductiv sînt cu mult mai reduse la cap de locuitor, decît în alte regiuni ale republicii». Și faptul acesta e apreciat ca «o mare rămînere în urmă». E așa de mare aceasta, încît se vede chiar de la Leningrad.
De fapt, fraza e orientată spre întețirea încordării sociale în republică. Ca să vedeți, se știe că în Tiraspol trăiește și lucrează populație nemoldovenească ce s-a trezit «cu drepturile știrbite». Ce «inechitare!». Totuși, autorii nu recurg la nici un fel de argumente, deci vom încerca să-i ajutăm pe savanții «din Leningrad», care-s autorii concepției. Astfel, înainte de restructurare (altădată se zicea — pînă la revoluție), nivelul de asigurare a instituțiilor preșcolare pentru copii, în comparație cu nivelul republican, constituia: la Tighina — 84,8 procente, la Tiraspol — 82,4 procente, la Chișinău — 81,9 procente. Dacă e să vorbim de alte «regiuni» ale republicii, atunci peste tot indicele acesta este cu mult mai inferior. Astfel, la Florești, Fălești și Rezina procentul asigurării constituie, respectiv, 40,5, 44,7 și 44,4 procente.
Un alt indice al dezvoltării sociale e nivelul asigurării cu […] Criuleni și Nisporeni procentul asigurării cu școli constituie, respectiv, 49, 45, 47 și 45 de procente.
Proiectul concepției, propus spre discutare generală, conține «Principii de autogestiune regională».
Să examinăm principiul întîi — «Îmbinarea optimă a relațiilor naționale și economice la toate nivelurile de dirijare». Să-mi permite-ți să-i întreb pe autori: îmbinare «optimă» în ce sens? Scriind «...la toate nivelurile de dirijare», autorii, probabil, au avut în vedere «la toate nivelurile adoptării hotărîrilor administrative?»
Principiul 1.2 — «Independența economică-operativă a regiunilor...». Pînă astăzi în literatură putea fi întîlnită îmbinarea de cuvinte «independența economică, politică sau financiară». Dar iată că avem de a face cu o «contribuție» în știința economiei: există o nouă definiție — «Independența operativă». Faptul demonstrează «înalta competență» a celor care au elaborat concepția.
În continuare, conform acestui principiu, conducătorii Tiraspolului se vor ocupa cu planificarea, repartizarea, formarea prețurilor, cu creditul, operațiile economice externe ș. a. m. d., cu alte cuvinte, se vor ocupa cu ce s-au ocupat înțelepții noștri conducători pînă la restructurare.
Principiul 1.3. După expunerea principiului, autorii [scriu:] «Condiția dată...». Cu alte cuvinte, principiul e «condiție», «Condiția» (sau «principiu») are următoarea formulare: «Canalele de circulare din afară sau dinăuntru a mijloacelor bănești vor fi reduse la minimum». În această privință autorii concepției au manifestat, mai bine zis, au demonstrat, absoluta lor ignoranță. Să ni se permită să întrebăm cum are de gînd «regiunea Tiraspolului» să organizeze activitatea sa social-economică fără bani? Sau se are în vedere că toate operațiile vor fi reduse la schimbul în natură: dai o sapă și iai o găină? Sau poate autorii s-au gîndit la dolari? Adică, orășenii din Tiraspol se tem că Japonia, Italia, RFG, SUA și alte țări vor năvăli să cumpere tehnologiile «progresiste» […]
[…] «Comenzile unionale (livrările) trebuie să cuprindă: comenzile (livrările) principalelor mijloace de producție; comenzile (livrările) producției specializate a mărfurilor de larg consum, cu alte cuvinte, în afară de livrările posibile privind schimbul în funcție de asortiment; comenzile pentru producția de export pentru cea importată conform acordurilor dintre state, și livrările producției importate: comenzi pentru materiile prime agricole și alimente pentru fondul unional, livrări din acest fond». Cititorul poate să întrebe: dar ce are comun paragraful 2.2. cu relațiile economice ale întreprinderilor și Sovietelor locale? În aceasta și rezidă șubrezenia concepției prezentate aici — una e denumirea, și altul e conținutul ei.
În continuare citim că relațiile întreprinderilor cu Sovietele locale conform paragrafelor 2.3. și 2.4. rezidă în faptul că Sovietele fixează limite ce obligă întreprinderile, ce se află pe teritoriul «regiunii Tiraspolului», să vîndă o anumită parte a producției sale la piața de pe loc. Menționăm că fixarea «limitelor» în ultimii ani se numește metode de comandă; iar la Tiraspol e botezată «relații economice». În legătură cu aceasta intervine întrebarea — ce se întîmplă, dacă, spre exemplu, Tiraspolul rezolvă problema asigurării peței sale cu mărfuri mai bine, decît, să zicem, Odesa?
Citind «concepția», ți se crează impresia că autorii proiectului uneori au uitat cu privire la aplicarea ei concretă anume la Tiraspol și au transcris unele teze generale din concepțiile indicate mai înainte. (Spre exemplu, citiți p. 4 — «Băncile, circulația banilor»).
Iarăși citim în concepție: «p. 5.1. Sistemul dirijării dezvoltării economice și sociale a Tiraspolului și a unităților ce intră în subordonarea sa administrativă-teritorială se construiește pe baza deplinei înfăptuiri a principiilor statului juridic, ținîndu-se cont de necesitatea asigurării dezvoltării complexe economice, sociale, demografice atît a regiunii, în întregime, cît și a teritoriilor și lo […] «regiunii Tiraspolului» în prezent sînt precizate la ICȘ de planificare de pe lîngă Comitetul de stat pentru planificare al R.S.S.M., care (în pofida absurdității) demonstrează activ și insistent că «laptele e negru» și că harta administrativă a republicii urmează să fie răscroită? Și rămîi uluit cînd se conturează la orizont tentaculele mafiei. Conform concepției, «regiunea Tiraspolului» își construiește dirijarea în baza statului juridic. Concomitent, te întrebi: dar «statul Tiraspol» nu are de gînd cumva să devină membru al ONU?
Mergem mai departe. «5.2. Sovietul deputaților poporului ai orașului Tiraspol și organele executive ale puterii, împuternicite de ele, elaborează strategia armonizării complexe a dezvoltării regiunii, pornind de la 5 principii fundamentale: argumentarea științifică, eficiența economică, balanța resurselor, utilitatea socială; securitatea ecologică». Se confirmă că nu cele 4 principii inițiale au fost principale, ci aceste 5 sînt cele mai principale. Dar și în aceste 5 principii poate fi detectată atitudinea secundară a conducerii Tiraspolului față de om.
La Tiraspol, conform concepției, omul este un mijloc pentru «eficiența economică»; omului i se crează condiții ca el să lucreze mai bine. Conform acestor 5 principii, necesitățile spirituale, dezvoltarea intelectuală, devenirea socială a omului rămîn și în continuare un fel de a cincea roată la căruță, cu alte cuvinte, cum au fost pînă în aprilie 1985. Mai departe, Sovietele locale, fiind «un stat independent», care «coordonează munca tuturor întreprinderilor și organizațiilor, situate pe teritoriile subordonate Tiraspolului, independent de apartenența lor departamentală în ceea ce privește problemele dezvoltării sociale, producția mărfurilor de larg consum și mijloacele de servicii...» Mai sus, în p. 3, Sovietele locale din Tiraspol își creau baza lor financiară nu ca să asigure dezvoltarea infrastructurii sociale, ci ca să «coordoneze» munca tuturor...
«5.4. Sovietul orășenesc de deputați ai poporului […] la Institutul pedagogic dirijarea procesului va fi exercitată de același Soviet. Dar ca să-i sfătuim măcar cît de puțin pe conducătorii săi, le vom aminti unele informații elementare. Infrastructura înseamnă condiții generale, create conștient de om, pentru producția socială și dezvoltarea socială, ce asigură aceste procese. Sub noțiunea de infrastructură socială se subînțelege un complex de necesități ale membrilor societății: necesități materiale și spirituale, păstrarea și restabilirea sănătății, învățămîntul și cultura; necesitatea de a munci și condițiile de muncă; timpul liber; familia și continuarea gintei omenești; garantarea ocrotirii sociale; circularea; consumul de informații; mediul ambiant.
Pentru exercitarea acestor funcții e necesar să se creeze o anumită rețea de întreprinderi, obiecte industriale. În principiu, Sovietul de deputați ai poporului nu poate să dirijeze funcțiile acestor întreprinderi. Funcțiile vor fi dirijate de departamentele superioare. Sovietele pot și trebuie să dirijeze construirea rețelei de întreprinderi. Însă setea de putere este nelimitată, și Sovietul orășenesc din Tiraspol e gata să meargă mai departe: e necesar să fie dirijată infrastructura de producție ș. m. d., în loc de a dirija întreprinderile, să dirijeze procesul tehnolojic — transportul și telecomunicațiile, aprovizionarea din punct de vedere material și tehnic a producției, asigurarea cu combustibil și energie a aceleaș producții, a depozitelor și refrigeratoarelor, a asigurării cu gaz, apă și căldură a producției, să dirigeze sistemul de irigare și ameliorare, bazele de construcții ș. m. d. Se știe că toate aceste funcții nu pot fi date pe mîna Sovietelor de deputați ai poporului, ci doar o parte din ele. Dar care? Răspuns la această întrebare concepția nu dă.
Proiectul concepției de autofinanțare și autogestiune a orașului Tiraspol, propus în varianta de mai sus, nu poate servi drept bază, deoarece […]
Sursă: Făclia, Nr. 20, 18 mai 1990, pagina 1, coloanele —.
