[A]larmați de situația încordată din ultimul timp, noi, [peda]gogii de limbă și literatura moldovenească din școlile raionului, întruniți la un [sem]inar raional, ne adresăm [căt]re dumneavoastră, părinți, bu[nei] ai elevilor noștri. As[tăzi] tot mai greu ne vine să [apă]rem în fața copiilor dumneavoastră cu explicații la di[fer]ite publicații, zvonuri, ce [apar] zilnic în rîndurile populației raionului, semnate [atît] de ziarul «Dnestrovskaia [prav]da» cît și, în ultimul [timp], de ziarul raional «Prie[tenia]».
[S]întem indignați de faptul, [că] ziarul raional publică pă[rer]ile și opiniile unor oa[meni] absolut necompetenți în [di]ferite probleme, legate de [si]tuația încordată din raion. [Ne] referim în primul rînd [la] «Adresarea deputaților de [toa]te nivelurile către locui[tor]ii raionului Grigoriopol» [d]in 4 octombrie.
[S]întem nedumeriți de «gri[ja]» autorilor față de soarta [noa]stră, a moldovenilor, ce [sîn]tem, chipurile, «români[zați]».
[Să] începem și noi de la [tri]color, așa cum o încep [aut]orii. Tricolorul este drapelul istoric al moldovenilor [d]e pe ambele maluri ale Prutului și Nistrului, căci toți [av]em strămoși comuni. Sub flamura lui sute de ani au luptat străbunii noștri, apărîndu-ne pămînturile pe care noi azi trăim. Și dacă de acest drapel, purtat de către moldoveni în luptele împotriva turcilor și tătarilor, s-au folosit în anii 1941-1943 marionetele fasciste, săvîrșind crime, asta nu înseamnă, că de vină este drapelul. Noi nu putem din cauza acestor oameni mîrșavi șterge istoria unui popor întreg, precum nu putem călca astăzi în picioare nici drapelul roșu, sub care Stalin și apropiații lui au nimicit peste 60 milioane din cele mai luminate minți ale societății, căci tot sub acest drapel roșu au căzut peste 20 de milioane de patrioți, apărîndu-ne țara în timpul celui de-al doilea război mondial.
Multă zarvă se face în jurul noțiunii de limbă română, chipurile, ea ar fi străină pentru noi. Oare despre lucrul acesta poate să judece un om ce nu ne cunoaște limba? Orice moldovean, care a avut ocazia să audă vorba românească, își dă bine seama că, în fond, aceasta este aceeaș limbă, fapt care îl confirmă și savanții din întreaga lume. Deosebirea e doar în faptul, că limba noastră zeci de ani, fiind izgonită din toate sferele sociale, nu s-a dezvoltat.
E cunoscut faptul, că americanii vorbesc aceeaș limbă ca și englezii, dar nu o numesc americană, ci engleză. Deci nu e neapărat ca limba să fie numită conform denumirii geografice a localității unde locuiește poporul, care vorbește această limbă. La noi, moldovenii, s-a cristalizat mai mult terminul de limbă moldovenească după denumirea geografică a teritoriului pe care-l locuim. Înseamnă oare aceasta că trebuie să negăm terminul de limbă română? Cred că nu importă cum ne numim limba — română, moldovenească, maternă — principalul e s-o vorbim corect. Autorii adresării orientează părinții să aleagă și grafia limbii. Limba noastră ține de grupul limbilor romanice, care funcționează pe baza alfabetului latin. Acest lucru nu poate fi pus la votare, deoarece e o problemă pur științifică. Învățătorul doar nu dă sfaturi agronomului, cînd să samene și cînd să strîngă roada din simplu considerent, că nu e atît de competent. Atunci cum se face, că în problemele de predare a limbii, a grafiei vine cu sfaturi oricine? Să se ocupe, deci, fiecare de lucrul său.
Dragi părinți, bunei! Vrem să înțelegeți, că limba noastră elevii o însușesc mai ușor în grafie latină decît în cea chirilică. Ș-apoi fiecare om se simte comod în haina sa și nu în a vecinului. Credeți-ne nouă, acelora care vă însoțim copiii de la prima literă pînă la serata de absolvire, și nu unor oameni ocazionali, care nu cunosc nici limba, nici istoria neamului nostru.
Dacă noi, maturii, am fost lipsiți de posibilitatea să nu ne cunoaștem istoria adevărată, să nu le încurcăm copiilor noștri să facă acest lucru. Și să nu ne gîndim la greutățile noastre întîlnite la scrierea și citirea cu grafie latină, ci la viitorul copiilor și nepoților noștri. În ce vor să-i transforme cei ce ne «doresc binele», formîndu-ne așa-zisa republică Transnistreană, izgonind din școli limba maternă pe baza grafiei latine, din conștiința noastră — tricolorul?
Să spunem un «Nu!» hotărît «binevoitorilor» noștri, care ne pun soarta la votare, organizînd referendumuri false. Să nu ne lăsăm amăgiți cu scornelile de unire cu România. Anume cu acest fapt născocit se speculează la orice pas. Nu-i credeți! Guvernul nostru niciodată nu a pus problema aceasta. Frontul Popular al Moldovei și-a recunoscut greșala și apoi această organizație nu hotărăște soarta republicii. Sovietul Suprem al RSS Moldova și Guvernul RSS Moldova au respins această hotărîre. Și dacă zvonul cu unirea s-a răspîndit în republică, mai ales, în raionele de pe malul stîng al Nistrului, apoi numai pentru a speria oamenii.
Fiecare din noi are peste Nistru feciori și fiice, părinți, rude, prieteni. Să nu permitem, dar, ca cineva să ne despartă de ei, punînd pe Nistru hotar.
Să luptăm pentru o Moldovă integră!
Cojuhari, Colos, Baca, Caravanscaia, Belinscaia, Margină, Osadciuc, Romaniuc, Rojco, Gandacov, Munteanu, Gazu, Franțujan, Ostapenco, Mironova, Croitoru (în total 40 de semnături).
Adresarea a fost adoptată la seminarul raional al învățătorilor de limbă și literatură maternă.
Sursă: Prietenia, Nr. 123, 16 octombrie 1990, pagina 1, coloanele —.
