La 22 martie a. c. și-a început lucrările prima conferință orășenească a sindicatelor independente din Bender. În acea zi de furtunoase confruntări de opinii și intenții scopul conferinței așa și n-a fost atins, ea urmînd să-și continue lucrările mai tîrziu, după ce problemele abordate vor fi discutate mai profund în organizații primare. Și nu e vorba de un singur scop, ci de două. Unul formal — crearea consiliului orășenesc al sindicatelor independente din Bender, și al doilea — real... Transnistria oficială pînă astăzi nu acceptă și nu introduce grafia latină, tricolorul, ora oficială, petrece referendumul, creează o universitate, numește miniștri, inclusiv — de interne, cît pe ce să aleagă și un prezident, neglijează «salvatoarele» taloane și cupoane, sistemul bancar și bugetar din Moldova. În aceste împrejurări nu e de mirare nici apariția pretinsei Federații a sindicatelor Transnistrene, care în vorbă se declară drept o formațiune pur teritorială, iar în realitate, avînd un președinte, un buget și un program de activitate aparte de cel republican, este un produs și un exponent firesc al politicii separatiste.
«Noi nu facem politică...» — pe parcursul conferinței această frază a răsunat în repetate rînduri, însă se vedea cale de o poștă că-i cusută cu ață albă și-i adresată doar naivilor. Dar de-aceștia în sală erau cam puțini.
Delegaților le-au fost prezentate două proiecte de platforme. Primul — al activității consiliului sindicatelor independente, elaborat de comitetul organizatoric, în fruntea căruia se află Iurie Curbatov, președinte al fostului consiliu de coordonare a activității organizațiilor sindicale din Bender. Și al doilea — al activității consiliului organizațiilor sindicale, înaintat din partea unui grup de întreprinderi, dar, de fapt, inspirat și elaborat de consiliul colectivelor de muncă, în frunte cu Feodor Dobrov. E vorba de consiliul care la timpul respectiv a fost organizatorul grevelor și astăzi continuă să se bucure de autoritate și sprijinul majorității colectivelor de muncă din oraș.
Dacă comparăm textual scopurile de program ce se conțin în aceste două proiecte de platformă, deosebirea dintre ele în fond pare a fi neînsemnată. Ambele militează pentru ocrotirea intereselor și drepturilor sociale, economice, spirituale și profesionale ale truditorilor în condițiile trecerii la economia de piață. Deosebirea dintre ele, însă, nu e evidențiată cu majuscule și pentru cei naivi pare să nu prezinte o importanță principială.
În proiectul comitetului organizatoric «Cu privire la regulamentul consiliului orășenesc al sindicatelor independente» se menționează: «Consiliul sindicatelor independente își înfăptuiește activitatea în conformitate cu Legile U.R.S.S. și R.S.S. Moldova «Cu privire la drepturile uniunilor sindicale» (Probabil, se are în vedere Legea U.R.S.S. «Cu privire la sindicate, la drepturile și garanțiile activității lor», ratificată de parlamentul republicii, pînă la adoptarea unei Legi similare a R.S.S.M. — n. a.) și cu principiile unității mișcării sindicale. Iar în proiectul respectiv al consiliului colectivelor de muncă punctele pe «i» sînt mai deslușite: «Consiliul este o organizație obștească de sine stătătoare și independentă, creată prin delegare directă și pe baza unirii benevole a organizațiilor primare, acționează în conformitate cu Declarația, Statutul și Programul Federației sindicatelor din Transnistria».
Întrebarea cardinală — la care federație vor adera organizațiile sindicale din Bender — a sindicatelor independente din Moldova sau a sindicatelor din Transnistria — într-un fel sau altul a fost abordată în majoritatea luărilor de cuvînt. Sciziunea delegaților conform acestui criteriu pînă la urmă s-a dovedit a fi vădită.
Ne-a contrariat, însă, faptul, că și Feodor Dobrov, și Evghenii Gorodnicii, președintele Federației sindicatelor din Transnistria, în cuvîntările lor, promovîndu-și consecvent linia, în același timp permanent căutau să-și camufleze intențiile.
«Mi-am spus să nu ating astăzi la această conferință nici într-un caz chestiunile politice, — remarca F. Dobrov, — dar pe mulți îi pune în gardă proiectul de alternativă al unui șir de întreprinderi, și sînt nevoit s-o fac.
Eu fac abstracție de republica Transnistria, iar cît privește Federația Transnistreană, care a fost creată în mod legitim, păi e o organizație teritorială.
Aici se vorbește de independența sindicatelor din Bender. Dar ce, acest consiliu va trăi în vacuum? Într-un fel sau altul el va trebui să mențină relațiile cu Chișinăul, Tiraspolul sau Moscova...»
E. Gorodnicii a fost mai precaut, dumnealui a menționat că federația pe care o conduce e doar o organizație teritorială și trebuie privită în afara concepției și cadrului republicii Nistrene. Mai mult chiar, ea menține relații cu Federația sindicatelor independente din Moldova.
Adică, dragi delegați, la ce bun să batem apa în piuă, pentru a stabili la care federație veți adera? Parcă acesta e cel mai important lucru? Principalul e cu ce se va ocupa și cum își va desfășura activitatea consiliul orășenesc.
Tertipul, însă, n-a trecut. Mai mult chiar, a apărut în toată goliciunea lui, cînd s-au înfierbîntat discuțiile asupra chestiunii salariului pentru viitorul președinte. Delegații vroiau numaidecît să se dumerească din ce mijloace anume va fi el plătit. După cîteva încercări de a răspunde la această întrebare F. Dobrov a fost, totuși, nevoit să recunoască, că chestiunea în cauză a fost tranșată în prealabil și că Federația sindicatelor din Transnistria e de acord să stabilească un salariu pentru președintele consiliului din Bender. Iată așa, totul a fost prevăzut din timp, chiar și situația cînd organizațiile-membre ale consiliului ar fi renunțat să-l finanțeze cu cele 2% de mijloace transferate la contul acestuia. (Apropo, și această chestiune nu și-a găsit rezolvarea la conferință).
Promptă a fost, însă, reacția prim-vicepreședintelui Federației sindicatelor independente din Moldova S. Urecheanu: «De ce să-i plătească Tiraspolul, cînd o poate face Chișinăul? Ba poate-i dăm chiar ceva mai mult!» Spusă parcă-n glumă, parcă-n serios, fraza a avut efectul unei bombe, atingînd întreaga sală: pe cine și cu ce scop am vrea să-l cumpărăm? Cam aceasta ar fi chintesența cuvîntărilor ce-au urmat.
Jocul a fost descoperit. Scopul principal al conferinței, totuși, n-a fost elaborarea măsurilor de ocrotire a intereselor oamenilor muncii. A fost însă un pas al liderilor Transnistriei de a-și extinde influența, de astă dată în dreapta Nistrului. Adică, un scop politic bine determinat.
Comisia de definitivare a proiectului de hotărîre a conferinței, urmînd dispoziția delegaților din sală, s-a scindat și ea în două tabere adverse și după mai bine de o oră de controverse și reproșuri reciproce, așa și n-a mai reușit să ajungă la un numitor comun, propunînd participanților la conferință să pună dilema «Moldova sau Transnistria» în discuție la adunările sindicale ale organizațiilor primare și numai după aceea să treacă la soluționarea celorlalte probleme sindicale.
Sursă: Vocea Poporului, Nr. —, 16 aprilie 1991, pagina 2, coloanele —.
