Onorați compatrioți!
Povara bunătății noastre apasă greu de [tot,] amenințînd, poate mai mult ca oricînd, [să] ne strivească. E al treilea an de cînd [o m]înă de străini obraznici pînă la culme, [făc]înd bloc fariseic cu vînzătorii de neam, [ne h]ărțuiesc fără încetare în propria ca[să]. Neliniștea, nesiguranța în ziua de mîi[ne,] teama pentru viața aproapelui și a [fiec]ăruia dintre noi ne pasc mereu, ajun[gînd] de acum să ne țintească direct din [țea]va armei. E capătul răbdării, cît de [ca]racteristică n-ar fi poporului nostru iu[bito]r de pace această bună calitate umană.
Dumnezeu mi-e martor: nu am vrut [ni]ciodată vărsare de sînge, am respins [în]totdeauna ideea confruntării directe, po[to]lind cum am putut orice încercare de [vi]olență pe pămîntul Moldovei. Înțeleg, [d]ragi compatrioți, că acum, cînd orice oră [po]ate spori pierderile de vieți omenești [ne]vinovate, fiecare dintre Dumneavoastră [es]te în drept să aștepte de la conducerea [st]atului nu atît apeluri, cît decizii și ac[ți]uni care ar dezlega odată și pentru tot[de]auna acest nod încîlcit al vremii.
Iată de ce nici nu cutez să mai repet [a]cele îndemnuri pe care eram nevoit, dar [și] dator, să le fac ori de cîte ori pretin[șii] lideri separatiști recurgeau la mîrșa[ve]le lor metode de tensionare a situației [pe]ntru a ne întoarce înapoi sub flamurile [ro]șii ale uitării de neam și sclaviei. De [fa]pt, mă adresam oamenilor de bună cre[din]ță din raioanele din stînga Nistrului, din localitățile cu populație găgăuză majoritară, către întregul popor, nutrind totodată speranța că se vor astîmpăra în sfîrșit și acei de ne vor doar răul.
Sincer, omenește am crezut în aceasta și în noaptea de două spre trei noiembrie 1990, cînd la telefon, de la Moscova, prin intermediul radioteleviziunii naționale, ca să mă audă întreaga republică, imploram: «Oameni buni, opriți-vă!». Atunci în ultimul moment s-au evitat ciocniri masive, care puteau să se soldeze cu mii de cadavre atît la Criuleni—Dubăsari, cît și la Varnița — Tighina, în alte localități.
O speranță pentru rezolvarea pașnică a problemei urma să însemne și poziția Rusiei, Bielarusiei și Ucrainei ca rezultat al vizitelor preconizate pentru 12—13 decembrie anul trecut în capitalele acestor țări. Viețile omenești curmate în apropierea Dubăsarilor în dimineața de 13 decembrie au topit și această speranță. Apelul la rațiune din nou nu a fost auzit, pentru clica lui Smirnov și Maracuța devenind, de fapt, o regulă ca la orice pas concret al nostru pe calea făuririi pașnice a statului independent să răspundă cu noi omoruri și fărădelegi. La 2 martie curent pe separatiști i-a înfuriat la nebunie decizia primirii Republicii Moldova în O.N.U. și s-au năpustit cu blindatele asupra populației pașnice, care nu le împărtășește concepțiile aberante. Ultimul atac mișelesc din 23 martie, soldat cu noi victime este o urmare a reacției agonice la Declarația șefilor de state ale C.S.I. prin care se proclamă drept element de bază al politicii lor în relațiile cu Republica Moldova păstrarea integrității ei teritoriale.
Cercul izolării totale — interne și internaționale — a teroriștilor smirnoviști se îngustează pe zi ce trece. Pînă și mercenarii-kazaci prind a-și da seama cu cine au de a face. A depășit cadrul național neîmpăcarea și ura populației băștinașe. Sînt deciși să-și jertfească viața pentru libertatea oamenilor de aici acei care le vin în ajutor din partea dreaptă a Nistrului.
Tentativa transformării unei părți componente a statului independent Moldova în lagăr de concentrare militaro-comunist va eșua neapărat, întrucît aceasta nu o va permite puterea noastră supremă — Poporul. Conducerea Republicii, care are mandatul încrederii Poporului, va fi întotdeauna cu el.
Așadar, cuțitul a ajuns la os, răbdarea e la limită. Cumpătarea, pentru care am pledat mereu, și mulțumesc poporului că m-a ascultat, nu ne mai poate ajuta. Este în pericol Demnitatea noastră de Neam! Să ne-o apărăm cu cinste, dîndu-le riposta cuvenită separatiștilor venetici, trădătorilor Maracuța, Caraman, Chițac și celorlalți de teapa lor.
Subliniez și cu această ocazie că oamenii de bună credință, indiferent de apartenența națională au și vor avea drepturi egale ca cetățeni ai statului independent și democratic — Republica Moldova. Totodată, conform unui decret prezidențial vor fi amnistiați necondiționat toți acei care vor preda benevol armele organelor de drept ale Republicii Moldova.
Decretarea stării excepționale pe întreg teritoriul republicii este condiționată de situația agravată la maximum ca rezultat al acțiunilor criminale în stînga Nistrului ale forțelor proimperiale. În același timp, cînd dintr-o parte sîntem amenințați de moarte, din alta ni se adresează neîncetat critici nejustificate.
Deci, în perioada acțiunii stării excepționale, toți cetățenii țării sînt obligați să respecte întocmai prevederile respectivului Decret prezidențial, să îndeplinească dispozițiile organelor executive locale legale și celor superioare lor.
Compatrioți! E ora cînd nu mai putem amîna să facem ordine în casa noastră proprie așa cum găsim noi de cuviință. Această decizie, acest apel este în deplină corespundere cu principiile forurilor internaționale vizînd drepturile fundamentale ale omului.
Ajunge! Nu mai putem admite batjocura smirnoviștilor și andreevistelor. Rog să fiți pregătiți moral ca în orice clipă să răspundeți la chemarea Patriei, care se află în mare pericol. Să fim uniți și vom învinge!
Dumnezeu să ne ajute!
28 martie 1992
Sursă: Viața Satului, Nr. 14 (4731), 1 aprilie 1992, pagina 1, coloanele —.
