Primii care au opus rezistență hoardelor bandițești de venetici înarmați, ce au dat năvală cu foc și sînge să ne rupă țara în bucăți, au fost lucrătorii organelor de interne. Mulți dintre ei, plecînd la Lunga sau Coșnița, la Cocieri sau Tighina să-și facă marea și nobila datorie de apărători ai neamului, nu știau, sărmanii, că nu-și vor mai săruta părinții, soțiile, copiii, nu-și vor mai vedea rudele și prietenii, nu știau că vor fi deplînși de o întreagă țară, că unii din ei vor fi decorați post-mortem.
În acel conflict neghiob, declanșat din ambițiile separatiste și neobolșevice ale unor dușmani ai neamului, și-au pierdut viața oameni pașnici, voluntari, ostași ai Armatei Naționale, dar și 84 de polițiști. Fie-le țărîna ușoară! Și cît vom trăi să-i tot pomenim.
Azi cu ocazia zilei polițistului, cotidianul nostru reia publicarea fotografiilor celor căzuți la datorie. Poporul trebuie să-și cunoască eroii!
Tudor Țerna, locotenent superior
Mihai Hurduială, sergent
Tudor Brădescu, sergent inferior
Dumitru Roșca, sergent superior
Sergiu Culațchi, sergent
Teodosie Stratan, sergent inferior
Eugen Ungureanu, sublocotenent
Vladimir Cimpoieș, polițist
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 17 decembrie 1992, pagina 2, coloanele —.
