Orășelul Briceni te întîmpină cu amprentele focului olimpic, care a trecut pe aici la 1980. Așezarea este amenajată, dar m-a distras un caz, fapt pentru care am făcut cunoștință cu noua conducere a executivului Briceni. Punctul de legătură era litigiul apărut între conducerea raionului și Vasile Efim Gorodețki — șeful direcției construcții și reparații Briceni.
Înainte de a vă comunica despre cazul cu pricina aș dori să spun cîteva cuvinte despre V. E. Gorodețki. L-am cunoscut întîmplător, primăvara trecută. E un bărbat energic, îi place munca de care este legat. A lucrat în specialitatea aleasă timp de 25 de ani, contribuind la construirea unor obiective de menire social-culturală, complexe agroindustriale în raioanele din nordul republicii. Munca îi era apreciată pe atunci. Era modest, nu se avînta spre lauri. Scopul lui era de a face ceva frumos, de folos.
Dar anul 1992 a produs o schimbare negativă. Vorba e că diriguitorii de la executivul raional l-au demis din funcția de șef al organizației respective cu sediul în orășelul Lipcani. Au început a-i căuta nod în papură, imputîndu-i risipa avutului obștesc, după care înaintînd o depeșă la organizația ierarhic superioară din Chișinău — Asociația republicană de proiectări, construcții și reparații a Uniunii de stat a întreprinderilor și organizațiilor de deservire socială a populației «Uniunea Moldova-servis» a fost concediat. Drept bază și argument al «vinovăției» lui V. E. Gorodețki pentru Chișinău a servit o depeșă scrisă de vicepreședintele executivului Briceni, Mihail Vieru. Chipurile, acest demnitar raional a ajuns la concluzia că V. Gorodețki a ignorat decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 62 din 19 ianuarie 1991 «Despre măsurile urgente de apărare a proprietății republicii», ceea ce a servit motiv să-l elibereze din funcție. Acest lucru s-a întîmplat în ianuarie curent.
— Într-o zi, mi-a mărturisit V. Gorodețki, în biroul meu a dat busna M. Vieru, împreună cu fostul primar al Lipcanilor, V. Cicican (căruia oamenii i-au dat vot de neîncredere), și într-un mod brutal au cerut să eliberez cabinetul. Mi s-a declarat din partea raionului, în persoana lui M. Vieru, că eu sînt destituit din post. În locul meu, cîrma o va lua V. Cicican. Pe mine m-au concediat, chipurile, pentru lipsă de încredere! Este jignitor. Anul trecut, care a fost destul de dificil, am izbutit să îndeplinesc planul de stat și oamenii să primească salarii. Organizației i-au rămas peste 200 mii ruble... Dar, la cererea ultimativă a vicepreședintelui raional, M. Vieru, am fost nevoit să părăsesc cabinetul și postul.
Evident, V. E. Gorodețki, nefiind de acord cu concedierea, s-a adresat cu o acțiune în judecata raionului Central din Chișinău și, grație priceperii și calificării judecătorului popular P. A. Midrigan, prin hotărîrea de la 17 martie 1992, pătimitul a fost restabilit în funcție și din contul organizației i s-a plătit pentru lipsă forțată de la lucru. Deci, V. Gorodețki prin judecată a fost îndreptățit.
Părea că toate punctele pe «i» au fost puse. Conducătorii de la Chișinău au venit la sediul organizației respective de la Lipcani, și-au cerut scuze de la Cicican pentru eroare și au zis că, în conformitate cu hotărîrea judecății, domnul V. Gorodețki revine în funcția de șef.
— Cînd am preluat funcția, mi-a spus V. Gorodețki, organizația respectivă aproape că devenise falimentară. Planul era îndeplinit doar în proporție de 40 procente, iar datoria la stat atinsese suma de 200 mii de ruble. În colectiv domina haosul. Cu toate acestea, m-am pus pe treabă, însă cei de la raion nu s-au împăcat cu faptul că judecata din Chișinău le-a «lezat amorul propriu» și au început să nu-mi dea voie să-mi îndeplinesc liniștit obligațiile.
Aflîndu-mă la Briceni, am răsfoit presa raională și în «Plai natal» de la 21 ianuarie 1992 am citit un articol critic despre ex-primarul de la Lipcani, V. Cicican, căruia oamenii din partea locului i-au exprimat vot de neîncredere. M-a mirat faptul că conducerea raionului Briceni se străduiește din răsputeri ca în fruntea organizației de reparații și construcții să stea anume acest om. Am mai constatat că V. Cicican a lucrat cîndva în comitetul raional de partid și are adepți în executivul raional actual.
Numai după acest lucru am putut găsi unele explicații la scrisoarea președintelui executivului din Briceni, V. Bulgari, adresată Primului-ministru al Moldovei, la 24 martie 1992 cu nr. 03-4-92: «...Prin hotărîrea judecătoriei sectorului Central din Chișinău de la 17 martie 1992, V. E. Gorodețki a fost restabilit în funcția de șef al DCR din Briceni. Asemenea cazuri mărturisesc despre neeficacitatea legislației muncii în vigoare ce ar da posibilitatea să ne putem izbăvi de conducătorii neglijenți. Considerăm rațional ca Guvernul să propună Parlamentului, cu titlu de inițiativă, de a face schimbări în legislația muncii a R.M.».
Cu alte cuvinte, legea este rea că l-a restabilit pe V. Gorodețki în funcție, rugăm să schimbați legea pentru a ne conveni să-l concediem! Iată cum s-a pus problema.
Și conducerea raională, fără pic de răgaz, a început să caute motiv pentru a se răfui iar cu acest conducător. L-au găsit. La 28 martie 1992, prin decretul prezidențial, a fost introdusă starea excepțională pe întreg teritoriul Moldovei. În articolul 3, p. 8 al acestei Legi este scris că, reieșind din cazuri concrete, comitetul raional al stării excepționale este în drept să concedieze din funcție pe conducătorii de întreprinderi. Și iată, avînd la îndemînă această Lege, șefii raionului Briceni au revenit la cazul V. Gorodețki, și prin hotărîrea nr. 5 de la 18 aprilie 1992 el este din nou destituit din post. E semnificativ faptul că motivul concedierii lui servește aceleași «păcate», pentru care el a fost concediat data trecută, cînd judecata și-a expus părerea asupra justeței motivului și l-a restabilit în funcție. Citind această hotărîre, nu poți pricepe pentru care anume greșeli se pedepsește persoana și cînd au fost ele comise. M-am străduit să aflu acest lucru de la pătimit.
— Vorba e că atunci cînd s-a luat hotărîrea, conducerea raionului a găsit de cuviință să nu mă cheme la ședință... Dar am fost învinuit că eu, chipurile, în anul 1991, cu permisiunea organizației de la Chișinău, căreia mă supun, în interesul producției am vîndut niște agregate. Poftim și permisul (domnul Gorodețki are la mînă ordinul președintelui «Uniunea «Moldova-servis», în care i se permite acest lucru). Deși această operație n-a influențat negativ activitatea întreprinderii date. Cu toate acestea, comisia executivului m-a concediat. Am aflat despre acest lucru ceva mai tîrziu.
Am încercat să clarific lucrurile. La comitetul executiv raional l-am întîlnit pe Mihail Vieru, vicepreședintele executivului.
— Mai mult decît este scris în hotărîrea de demitere din funcție a lui V. Gorodețki nu vă pot spune nimic, mi-a declarat vicepreședintele.
— Dar judecata și-a spus părerea pentru învinuirile ce i le-ați adus lui V. Gorodețki și l-a declarat nevinovat. Însă executivul Briceni îl concediază pe aceleași vechi motive.
— El a vîndut agregate fără învoirea noastră! a zis vicepreședintele.
— Ați efectuat o revizie în această privință sau v-ați bazat pe alte dovezi ce au servit motiv pentru concediere?
— N-am făcut nici o revizie, deoarece vrem să procedăm omenește cu V. Gorodețki. Am scris informația, căci oamenii de la Lipcani vorbesc așa. Acest motiv m-a și făcut să insist de a fi concediat.
Oricît m-am străduit să aflu care e vinovăția lui V. Gorodețki, ce a servit pretext comisiei pentru starea excepțională din Briceni să-l concedieze a doua oară, nu am putut afla. Vicepreședintele avea argumentele sale, pe care nu a dorit să mi le divulge. Atunci am hotărît să mă adresez la procurorul raionului, Grigore Pinteac.
— Îmi este cunoscut cazul. Am controlat acțiunile lui V. Gorodețki care, chipurile a risipit avutul obștesc, dar faptele nu s-au confirmat. Acuma toată esența lucrurilor constă în aceea că procuratura raionului nu poate interveni, deoarece Decretul cu privire la decretarea stării excepționale nu permite în asemenea cazuri să se adreseze în instanța de judecată. V. Gorodețki este în drept să se adreseze cu o plîngere la comisia republicană.
— Eu m-am adresat demult în această comisie, le-am trimis suplimentar și o telegramă ca să urgenteze examinarea plîngerii mele, continuă V. Gorodețki, dar Chișinăul tace de două luni...
— Au fost controlori și în organizația lui V. Gorodețki, mi-a mai spus G. Pinteac, și nu s-a descoperit nici o încălcare a disciplinei de muncă... Ce să-i faci, dacă cei de la executivul raionului au altă părere... Despre V. Gorodețki știu că e un om energic și foarte bun specialist.
M-am deplasat iarăși la executivul raional, dar acolo n-am putut concretiza cauza demiterii lui V. Gorodețki. Am avut senzația că înșiși lucrătorii executivului nu știu de ce l-au concediat.
Sînt jurist și îmi este cunoscut un lucru: dacă omul e vinovat și merită pedeapsă este nevoie de dovezi concrete. Să fie și stare de război, să ți se dea mari împuterniciri, dar este necesar să respecți legea în vigoare. Dar executivul habar n-are de acest lucru! Am constatat aici un total analfabetism juridic. Am vrut să aflu poziția conducătorilor organizației de la Chișinău, în subordinea căreia se află organizația. La asociația republicană de proiectări, construcții și reparații despre V. Gorodețki au vorbit numai de bine.
— Îl cunosc pe V. Gorodețki încă de prin 1992 ca pe un conducător energic și specialist bun. Totdeauna a fost mîndria noastră. Desigur, în viața de toate zilele mai comiți uneori și greșeli, dar ele n-au fost într-atît de grave pentru a lua o decizie atît de categorică, mi-a spus Gheorghe Turlac, inginerul-șef al Uniunii Moldova-servis. Cunosc foarte bine cazul lui V. Gorodețki. Am fost, am controlat faptele la fața locului și n-am găsit lacune în activitatea sa. Am expus părerea mea conducerii raionului, dar ei n-au ținut cont de ea.
— Nu mai sper în luciditatea conducerii raionale, zice V. Gorodețki. Doresc doar să triumfe adevărul și mă retrag din sfera în care am lucrat 25 de ani.
Sper că foarte curînd cei de la Briceni își vor da seama că actualmente, ca niciodată, are nevoie de specialiști experimentați și se vor lăsa de ambițiile proprii.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 92 (17962), 4 iulie 1992, pagina 3, coloanele —.
