Copreședintele mișcării populare «RUH», Veaceslav Ciornovil, vicepreședinte al Comisiei pentru publicitate a Sovietului Suprem al Ucrainei, a ținut în capitala Ucrainei o conferință de presă pentru reprezentanții mijloacelor de informare în masă din Ucraina și de peste hotare. În cadrul conferinței de presă au fost luate în discuție într-un dialog animat cu presa unele realizări obținute de forțele democratice după doi ani de la proclamarea independenței Ucrainei. În afară de cîteva zeci de ziariști la întîlnirea cu Veaceslav Ciornovil au venit și reprezentanții Adunării Naționale Ucrainene (UNA), precum și reprezentanții regimului de la Tiraspol, printre care se afla și Aleksandr Bolșakov, care s-a prezentat ca «membru al prezidiului sovietului suprem al Transnistriei». Pe corespondenții agenției Moldova-pres, prezenți la conferința de presă, i-au interesat, în primul rînd, impresiile dlui Veaceslav Ciornovil despre vizita sa recentă în Moldova.
Întrebare: Domnule Ciornovil, ce concluzii ați tras în urma vizitei în Moldova și a întîlnirilor avute cu deputații și locuitorii de pe ambele maluri ale Nistrului?
Răspuns: A fost una din cele mai complexe și dificile vizite. Trebuie să vă spun că îmi place foarte mult să mă întîlnesc și să comunic cu oamenii. În cadrul unor asemenea întîlniri te convingi cît de puternică este confruntarea între oameni în societatea noastră. Însă m-am convins că în Moldova există ceva aparte. Am văzut lipsă de bun simț, înrăire, care duc la victime omenești. Am auzit relatările oamenilor despre evenimente lipsite de orice rațiune omenească.
Am fost pe ambele maluri ale Nistrului. Pînă atunci am fost, de asemenea, în regiunea Odesa, unde am avut întîlniri cu refugiații.
Am luat cuvîntul într-o emisiune la Televiziunea Națională a Moldovei, puternic detestată la Tiraspol. Însuși faptul că am vorbit la această emisiune a provocat o reacție furioasă. Pentru aceasta în Transnistria mai că nu m-au sfîșiat. Toate acestea demonstrează o dată în plus înrăirea oamenilor, care a atins un grad extrem de înalt.
Am fost în unele sate pașnice din partea dreaptă a Nistrului, care au fost supuse bombardamentelor. Am fost și în satele bombardate din stînga Nistrului. De ambele părți în urma unor asemenea bombardamente s-au înregistrat victime. Mi s-a relatat despre torturi și ferocități atît pe malul stîng, cît și pe cel drept al Nistrului. Trebuie să vă spun că în asemenea situație nu e deloc simplu să ajungi la adevăr. Poate că după ce se vor aplana toate acestea, vor putea fi elucidate cauzele acestei tragedii. Astăzi, însă, sarcina principală este de a pune capăt vărsării de sînge. Trebuie căutată o soluție politică. Cred că statu-quo-ul absolut este deja imposibil. Trebuie, probabil, căutat un alt statut special pentru raioanele estice ale Moldovei. Cred că nu sînt lipsite de sens politic propunerile privind crearea în Transnistria a unei autonomii speciale sau a unui oarecare district separat, acordînd populației din raioanele răsăritene ale Moldovei anumite drepturi bine definite.
Totodată, însă, uitați-vă ce se întîmplă. Malul stîng a pus problema autonomiei și a înaintat revendicarea, potrivit căreia în cazul unirii Moldovei cu România, populația Transnistriei își hotărăște singură soarta pe calea unui referendum. Aceasta a fost principala revendicare. Însă cînd în Moldova aceste revendicări au început să fie într-o oarecare măsură soluționate, în Transnistria s-a renunțat la propriile propuneri, cerîndu-se acum recunoașterea independenței statului care ar putea intra în componența Rusiei.
Poate că într-adevăr am vorbit la Televiziunea Națională cam categoric, dar pentru aceasta au existat motive. Știți doar că în ziua cînd eram în drum spre Transnistria a apărut știrea, potrivit căreia organul legislativ suprem al Federației Ruse a examinat amendamentul «Cu privire la includerea Transnistriei în componența Rusiei». Despre aceasta am vorbit în cadrul întîlnirii de la Rîbnița. Între altele, am spus: «Bine, înțeleg nedorința voastră de a trăi în România. N-ați fost niciodată în componența României. Înțeleg și alte deziderate ale voastre. Ați fost cîndva o parte a Ucrainei». La Rîbnița am fost întrebat: «De ce Ucraina n-ar include în componența sa Transnistria?». Am răspuns că schimbarea frontierelor nu depinde acum de dorința unui oarecare stat, abordarea acestei chestiuni ar putea avea consecințe dezastruoase în toată lumea.
La întrebarea «De ce Ucraina nu acordă ajutor Transnistriei?», am răspuns că se acordă ajutor umanitar. Ce fel de alt ajutor se mai poate acorda în situația existentă? Poate ajutor armat? Aceasta ar fi, însă, un amestec militar în afacerile interne ale statului vecin.
* * *
...După aceste cuvinte din sală s-au făcut auzite replicile ostile ale lui A. Bolșakov, adresate mișcării «RUH», potrivit cărora Transnistriei și ucrainenilor care locuiesc acolo nu li se acordă destul ajutor. Domnul Veaceslav Ciornovil i-a răspuns că este gata să continue această discuție în alt loc. Însă oaspetele de la Tiraspol nu s-a liniștit, striga din sală, aducînd învinuiri nemotivate lui Veaceslav Ciornovil și mișcării «RUH». Doar avertismentele repetate și amenințarea de a-i scoate pe transnistreni din sala de conferințe a Uniunii Scriitorilor din Ucraina au acționat asupra lui A. Bolșakov și a tovarășilor săi, care s-au liniștit pentru un moment. Cerînd scuze în fața ziariștilor pentru comportarea acestui grup de oameni, Veaceslav Ciornovil a continuat conferința de presă.
* * *
— Am spus că sînt mirat de faptul că guvernul lui Smirnov nu a declarat protest parlamentului rus, care a votat chestiunea privind alipirea Transnistriei la Rusia. Am adăugat, de asemenea, că ar fi bine ca comunitatea ucrainenilor din Transnistria să protesteze împotriva acestui fapt. Mi s-a răspuns din sală la Rîbnița, apoi și în satul Rașcov: «Să fim chiar și cu dracul, numai nu cu Moldova». Oamenii repetau adesea că dacă Ucraina nu-i va sprijini, ei se vor adresa Rusiei. Am auzit acestea de multe ori.
Repet — Transnistria trebuie să aibă un statut special. În această privință conducerea Ucrainei și Rusiei sînt de acord. O altă cale în soluționarea conflictului eu nu văd. Dacă și în continuare va exista o asemenea înrăire, vor muri oamenii, nimeni nu ne va ierta aceasta. E punctul meu de vedere.
Întrebare: Imediat după vizita Dumneavoastră în Moldova Adunarea Națională Ucraineană a difuzat o declarație, în care v-a acuzat de «trădare». UNA a comunicat că «declarațiile lui Ciornovil nu corespund nu numai bunului simț, ci și poziției mișcării populare «RUH», al cărei copreședinte este românofilul nostru, că ele nu coincid, chipurile, nici cu poziția Sovietului Suprem și a guvernului Ucrainei, care, deși pasiv, sprijină totuși «Transnistria eroică».
Răspuns: Sînt indiferent față de declarațiile UNA, ea nefiind o organizație ce ar acționa în interesele statului.
Întrebare a unui ziarist ucrainean: Nu vi se pare, domnule Ciornovil, că în Transnistria ar trebui să se trimită cazaci ucraineni?
Răspuns: Dacă cazacii noștri vor pleca în Transnistria, aceasta nu va duce la nimic bun. Sînt sigur că ar înrăutăți numai situația. Credeți-mă, vorbesc sincer. Repet încă o dată, trebuie să căutăm o soluționare politică a problemei. Îmi pare bine că în zona de conflict a încetat vărsarea de sînge, ce-i drept, excepție făcînd orașul Bender. E foarte bine că Rusia și Ucraina au găsit în aceste probleme o linie comună. Cred că acest conflict va fi rezolvat prin mijloace politice fără participarea cazacilor ucraineni.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 102 (17972), 22 iulie 1992, pagina 1, coloanele —.
