Sînt băștinaș și locuitor al raionului Grigoriopol. Vreau să-mi expun părerile în unele chestiuni, ce-i frămîntă pe mai mulți oameni în ultimul timp — despre limbă, tricolor, Frontul Popular al Moldovei, personalitatea lui V. I. Lenin. Și în ansamblu, despre evenimentele din raionul nostru. Nu impun nimănui părerile mele.
Problemele sînt foarte complicate și pentru a le rezolva, va fi nevoie să dăm dovadă de multă răbdare, înțelepciune.
Consider, că înrăirea oamenilor e cauzată de cultura joasă, de nepriceperea de a ne asculta și a ne înțelege unii pe alții.
Mulți consideră, că de vină este economia, tejghelele goale. «Pe timpul lui Brejnev era bine, erau de toate, iar acum...» — de multe ori poți auzi. Dar nu se spune nimic despre aceea, că Țara Sovietelor în perioada de stagnare a întrat în datorii. În total a rămas datoare cu 40 miliarde de ruble. Învinuiesc guvernul împreună cu prim-ministrul Mircea Druc și Președintele Mircea Snegur, care nu demult au fost numiți conducători ai republicii, pentru majorarea prețurilor și întroducerea cartelelor. Și se trece cu vederea faptul, că, spre exemplu, în regiunea Sverdlovsc încă din 1984, în timpul conducerii lui B. Elțin, a fost întrodus sistemul de cartele, iar în regiunea Moscova, Reazan, Tula și pîinea e pe cartele (500 de grame pe zi pentru un om).
Fiind în România, încă în timpul regimului Ceaușescu, m-au uimit următoarele: nivelul scăzut de trai al oamenilor (deși astăzi e greu de spus unde este mai jos: la noi ori la ei) și cultura înaltă de comportare între locuitori cît și față de cei veniți, cultura lucrării pămîntului... Cu greu puteam compara toate acestea. Atunci m-am gîndit, că dacă la noi ar fi așa sărăcie, apoi nivelul criminalității ar crește brusc. Din păcate, de aceasta toți ne-am convins în ultimii ani. Cu alte cuvinte, se răsfrînge insuficiența de cultură.
Multe discuții sînt și în privința limbii. Dacă rezultatele de muncă ale comisiei, din care au făcut parte vestiți savanți din Moscova și Leningrad în frunte cu Piotrovschi, nu sînt luate în considerație, apoi ce argumente mai trebuiesc pentru cei, ce neavînd dreptul la aceasta, își impun părerile lor altora?
Unii se neliniștesc, de ce limba română și nu moldovenească? Iată doar cîteva argumente convingătoare. Nu vei găsi un om, ce lucrează în calitate de traducător din limba moldovenească în cea română ori dimpotrivă. Nu vei găsi nici un dicționar român-moldovenesc. Și de unde să fie, dacă aceasta e una și aceeaș limbă. Nici la UNESCO, nici la ONU nu este înregistrată limba moldovenească. Este limba română. Și numai cel ce nu vrea să înțeleagă, nu va înțelege.
Nu putem nega faptul, că se admit greșeli la transpunea în viață a Legilor despre limbi. Mulți cinovnici, ca și mai înainte, vor să se evidențieze, raportînd despre îndeplinirea înainte de termen a programului schițat. Iată cu ce trebuie să luptăm.
Mai multe păreri sînt și în privința tricolorului. Argumentul principal împotriva tricolorului este faptul, că în timpul războiului ostașii lui Antonescu au acționat sub acest drapel. Dar oare nu sub drapelul roșu au fost săvîrșite diferite crime, începînd cu anul 1917? Să ne amintim de împușcarea eserilor, cadeților, anarhiștilor, renumitei dinastii Romanov (de la copiii mici pînă la oamenii în etate). Dar organizarea lagărelor de conțentrare (GULAG), sute de mii de oameni perduți din 1917 pînă în 1921 în timpul lui Lenin! (citiți-l pe vestitul Soljenițîn). Mai departe: colectivizarea, milioane de oameni represați. Și ce oameni! Războiul din Afganistan. De bună seamă: culoarea purpurie — culoarea sîngelui. Totodată, pentru cei ce au luptat în timpul războiului, au participat la restabilirea țării drapelul roșu este sfînt. Cu alte cuvinte, drapelul nu este de vină, depinde în ce mîini nimerește el.
Degrabă și parlamentul Rusiei va adopta simbolica de stat care, neapărat, va conține elemente din simbolica Rusiei țariste. Și ar fi straniu și ridicol, dacă moldovenii, ce trăiesc în Siberia (ca rezultat al represiunilor) ar începe a face mitinguri, arătîndu-și nemulțumirea.
Consider, că Frontul Popular din Moldova este o organizație, care nu are nevoie de apărare, deaceea nici nu-mi pun așa scop. Însă vreau să spun, că adversarii Frontului Popular au reușit să facă o speretoare din această organizație, învinuind-o de toate relele.
Dar dacă e să vorbim obiectiv, apoi la ora actuală în republică nu avem o organizație mai cu autoritate decît Frontul Popular. Toate celelalte, inclusiv și PC al Moldovei, cedează în multe privințe. Multe fapte bune are pe contul său Frontul Popular în lupta pentru renașterea neamului nostru, deși se comit și unele greșeli. Dar cine nu le face? Pentru cei, ce nu doresc să vadă binele făcut de Frontul Popular, el rămîne tot speretoare. Chiar și faptul că din componența comitetului executiv al Frontului Popular fac parte oameni de diferite naționalități ne vorbește despre multe. Bunăoară, corespondenții gazetelor raionale E. Solomonova, O. Grebeșcicov...
În ultimul timp mulți vorbesc de hotărîrea № 6 a secției Frontului Popular din or. Tiraspol. Dacă președintele ei, de bună seamă, a înmînat organelor oficiale din republică această hotărîre, apoi nu are ce ascunde, că aceasta este o «operă personală». Atunci față de acest om trebuie să se ia cele mai aspre măsuri în conformitate cu Legea. Dar de ce se exclude versiunea, că aceasta putea fi o provocare? Se cer analize. Și, după părerea mea, rezultatele acestor analize trebuie să fie aduse la cunoștința oamenilor îngrijorați.
Sînt diverse părerile oamenilor și referitor la personalitatea lui V. I. Lenin. După cum se știe și V. I. Lenin, și N. C. Crupscaia erau împotriva proslăvirii lor după moarte. Eu consider, că acum se lichidează lacunele, admise în perioada, cînd au fost înmulțite diverse monumente, busturi... S-a ajuns și pînă la aceea, că vînzătorii sînt întrebați: «Cît costă conducătorul?» Oare toate acestea nu subminează autoritatea lui Lenin?
Unii foarte bolnăvicios acceptă demontarea monumentului din Chișinău. Subliniez: demontarea, dar nu aruncarea la gunoi. Bineînțeles, pentru mulți el este om sfînt, o icoană, iar pentru alții — nu chiar așa. Pentru unii el este autor al revoluției, pentru alții — al loviturii de stat, în care și-au pierdut viața cinci oameni, iar cel mai strașnic a început pe urmă.
Dar Piața Marii Adunări Naționale e una. Sper, că cei ce-l iubesc pe Lenin, i se vor putea închina și pe altă piață, mai puțin însemnată pentru popor ori, să zicem, alături de muzeul «Iscra».
Și lucru straniu, dacă toți vor fi de acord, că denumirea orașului Leningrad în curînd va fi schimbată. Aceeaș situație e și în cazul nostru. În afară de aceasta, la noi în țară, ba chiar și în Europa, sînt multe cazuri de demontare și demolare, iar în Chișinău e vorba de mutarea monumentului în alt loc.
Și nu sînt de vină oamenii, că 70 de ani la rînd li s-a insuflat, că Lenin a fost cel mai frumos și mai ascultător băiețel, cel mai deștept și mai modest om. Și cel mai sfînt.
Apropo, pentru cei ce cred în mod fanatic în personalitatea lui Lenin. El are așa cuvinte: «Democrația este dominarea majorității asupra minorității». De ce atunci nu se ține cont de aceste cuvinte, cînd se adoptă anumite hotărîri, să zicem, în parlamentul republicii?
Referitor la raionul nostru. Mi se pare, că și noi trebuie să ne gîndim la unele schimbări. De-o vorbă, colhozul ce poartă numele starostelui Calinin, colhozul «Miciurin». În Rusia demult au renunțat la astfel de «personalități». […]
Sursă: Prietenia, Nr. 121, 11 octombrie 1990, pagina 1, coloanele —.
