Republica Moldova, ca stat [suv]eran și independent, res[pec]tă cu strictețe documentele internaționale care prevăd [dre]pturile omului și garantea[ză] îndeplinirea lor neabătută [și] fără nici un fel de discri[mi]nări.
Ca urmare a politicii impe[ria]le de asimilare, aplicată [de-]a lungul istoriei, astăzi pe [te]ritoriul Republicii locuiesc [al]ături de moldoveni (64,5%) [uc]raineni (13,8%), ruși (13%), [găgă]uzi (3%), bulgari (2%), ev[rei] (1,5%) și alții (2,2%). Ți[nî]nd seama de această reali[tate], Parlamentul consideră că [pr]oblemele minorităților etni[ce], lingvistice și religioase nu [p]ot să-și găsească o soluționa[re] satisfăcătoare decît într-un [ca]dru politic democratic, ba[zat] pe statul de drept, în ca[re] sistemul judiciar funcțio[n]ează numai în temeiul legii (Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinței pen[tru] dimensiunea umană a C.S.C.E. din 29 iunie 1990, p. […], la care Moldova a aderat [l]a 10 septembrie 1991).
Prin actele pe care le-a adop[ta]t imediat după proclamarea [s]uveranității statale, Parla[me]ntul a creat premisele func[ți]onării statului de drept pe [în]treg teritoriul național, a [in]stituit prin Constituție și prin alte legi drepturile fun[da]mentale ale cetățenilor în [co]nformitate cu standardele in[ter]naționale în materie. Acțio[nî]nd în acest spirit, Parla[me]ntul a aderat la cele mai relevante instrumente juridi[ce] internaționale referitoare [l]a drepturile omului, expri[mî]ndu-și deplinul acord cu prevederile Declarației Univer[sa]le a Drepturilor Omului, ale Pactelor internaționale ale drepturilor omului, ale Documentelor C.S.C.E., precum și ale altor documente. Parlamentul consideră că articolul 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, conform căruia toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi, fiind obligate — ca ființe înzestrate cu rațiune și conștiință — să se comporte unele față de altele în spiritul fraternității, își păstrează importanța supremă, devenind un principiu cu valoare perenă al organizării comunității națiunilor. În baza acestui principiu, în statele în care există minorități etnice, lingvistice și religioase persoanele aparținînd acestor minorități nu pot fi lipsite de dreptul de a avea în comun cu ceilalți membri ai grupului lor propria lor viață culturală, de a profesa și practica propria lor religie sau de a folosi propria lor limbă (Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, art. 27). La actele internaționale de înaltă semnificație, la care Republica Moldova a aderat, se adaugă o serie de măsuri legislative distincte, prin care se asigură persoanelor aparținînd minorităților etnice, lingvistice și religioase dreptul de a exprima, păstra și dezvolta în deplină libertate identitatea lor etnică, culturală, lingvistică și religioasă, de a menține și dezvolta cultura lor sub toate formele, la adăpost de orice tentativă de asimilare contra voinței lor (Documentul de la Copenhaga, p. 32).
Întreaga legislație de protecție a persoanelor care aparțin minorităților etnice, lingvistice și religioase corespunde întru totul principiului nediscriminării, statuat într-o serie de documente internaționale, în virtutea căruia sînt interzise orice deosebiri, excluderi, restricții sau preferințe, care au ca scop ori efect încălcarea sau compromiterea exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale în domeniile politic, economic, social și cultural sau în oricare alt domeniu al vieții publice.
Pornind de la aceste imperative, Parlamentul a adoptat la 1 septembrie 1989 Legea cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova, care asigură cetățenilor ce aparțin minorităților etnice și lingvistice folosirea liberă a limbii lor materne atît în particular, cît și în public, fapt confirmat de realitățile concrete, de întreaga derulare a relațiilor publice și private.
Parlamentul ia act de faptul că persoanele care aparțin minorităților etnice, lingvistice și religioase dispun de instituții, organizații sau asociații educative, culturale și religioase proprii, care permit exprimarea și dezvoltarea identității lor etnice, culturale, lingvistice ori religioase. În prezent nici o dispoziție legislativă nu îngrădește profesarea și practicarea religiei sau a credinței minorităților în cauză, nu există nici un fel de interdicții privitoare la utilizarea obiectelor de cult sau la manifestarea liberă a credinței de către ortodocși, romanocatolici, baptiști, adventiști, penticostali, de către membrii comunității mozaice și comunității armene.
Pornind de la principiul statuat în Documentul Reuniunii de la Copenhaga, potrivit căruia persoanele aparținînd minorităților, independent de faptul că ele vor trebui să învețe limba oficială a statului, vor avea posibiltatea să învețe limba lor maternă sau să primească instruire în ea, Parlamentul garantează persoanelor care aparțin minorităților să beneficieze de învățămînt în limba maternă.
În virtutea acestor prevederi legale, pe teritoriul Moldovei funcționează următoarele instituții de învățămînt:
a) preșcolare — în limba moldovenească (614), rusă (1333), în moldovenească și rusă (373), evreiască (1);
b) preuniversitare — în limba moldovenească (1032), rusă (429), în moldovenească și rusă (132), bulgară (11 clase), găgăuză (44 clase), ucraineană (174 clase), evreiască (o școală);
c) universitare — în cele 11 instituții de învățămînt superior 1/3 din studenți studiază în limba rusă, iar din numărul total de cadre didactice (4257) 783 sînt ruși, 395 ucraineni, 56 bulgari, 41 găgăuzi.
Componența națională a specialiștilor cu studii superioare și medii de specialitate în anul 1989 era următoarea:
moldoveni — 49,9% și respectiv 54,1%
ruși — 23,4% — 17,8%
ucraineni — 16,6% — 18,5%
evrei — 4,5% — 2,5%
bulgari — 1,9% — 2,5%
găgăuzi — 1,7% — 3,1%
Parlamentul constată că nu există obstacole legislative sau de altă natură care ar stăvili participarea la treburile publice a persoanelor ce aparțin minorităților etnice, lingvistice și religioase. Dimpotrivă, prezența acestora în toate mediile puterii publice este încurajată. Astfel, în conformitate cu principiul reprezentării proporționale, din cei 356 deputați din Parlament 257 sînt moldoveni, 49 ruși, 32 ucraineni, 10 găgăuzi și 8 bulgari. În Guvern și în conducerea administrației publice rușii au 4 reprezentanți, ucrainenii 3 reprezentanți, găgăuzii unu și evreii unu. În organele autoadministrării locale 4,9 la sută sînt ruși, 11,9 la sută ucraineni, 3,2 la sută găgăuzi, 2,5 la sută bulgari. În raioane, orașe și localități rurale se înregistrează modificări în funcție de ponderea fiecărei minorități în totalul populației acestora.
Ținînd cont de prevederea Documentului Reuniunii de la Copenhaga, potrivit căruia persoanele aparținînd minorităților au dreptul să difuzeze și să schimbe informații în limba lor maternă și totodată să aibă acces la aceste informații, Parlamentul constată că în anul 1992 pe teritoriul Republicii se editează și se difuzează 3 ziare în limba moldovenească, 4 în limba rusă, 5 bilingve (moldovenească și rusă); iar dintre reviste 16 sînt în limba moldovenească, 3 în limba rusă, 2 în limba ucraineană, 2 în găgăuză, 1 în bulgară, 14 în moldovenească și rusă, 1 în idiș și rusă, 1 în rusă și găgăuză. La ace[stea] se adaugă ziarele și revi[stele] editate în Rusia și Ucrai[na, l]a căror acces pe teritori[ul] Moldovei este neîngrădit.
[P]olitica de editare a cărți[lor] s-a materializat, bunăoa[ră], în 1991, în 402 titluri de [căr]ți în limba moldovenească [cu] un tiraj de peste 9 milioane [exe]mplare, 107 titluri de cărți [în] limba rusă cu un tiraj de [pes]te 6 milioane și 11 titluri [de] cărți în limbile găgăuză și [bul]gară cu un tiraj de peste […] mii exemplare.
[Î]n programele televiziunii [naț]ionale sînt repartizate zil[nic], în medie, 5 ore de emi[sie] în limba rusă din 15 ore [de] emisie, cîte 3 ore pe lună [de] emisie, în limbile ucrainea[nă], găgăuză și bulgară și 1,5 [or]e în idiș. O situație simila[ră] este la radioul național.
O serie de acte internațio[n]ale, inclusiv Documentul fi[n]al de la Copenhaga, prevăd [c]ă cetățenii ce aparțin mino[r]ităților să beneficieze de drep[t]ul de a stabili și a menține contacte libere atît în țară, cît și în afara frontierelor, cu cetățenii cu care ei au o origine etnică sau națională comună, un patrimoniu cultu[ra]l sau o credință. Aceste pre[v]ederi și-au găsit reflectare [î]n asigurarea liberei circula[ți]i a cetățenilor care aparțin minorităților în țările respective, în numeroasele contacte internaționale și schimburi de informații.
Parlamentul este pe deplin conștient că schimbările care au survenit în statul nostru ca urmare a dezintegrării fostului imperiu sovietic produc o serie de efecte negative în întreaga viață socială, economică și politică, afectînd însăși statutul minorităților etnice, lingvistice și religioase. În acest context, chiar dacă statul a depus eforturi pentru reducerea costului social al tranziției, pentru atenuarea tensiunilor sociale, pentru ridicarea nivelului reglementărilor juridice a problemelor naționale la exigențele procesului de dezvoltare democratică a Republicii, totuși nu au lipsit momente în care tensiunea internă sau externă a ridicat problema etnică la rang de principiu politic diriguitor.
Experiența statelor din Europa Centrală și de Est, care au trecut de la un regim politic dictatorial la unul democratic, arată că alinierea legislației interne la standardele internaționale în materia drepturilor omului este singura cale aptă să consolideze democratic și să asigure persoanelor care aparțin minorităților etnice, lingvistice și religioase drepturile legitime de a-și apăra și dezvolta identitatea. Toate eforturile depuse de statul nostru pînă în prezent merg în această direcție și nivelul la care am ajuns nu e cu nimic mai prejos decît al acestor state. Cu toate acestea, mai există glasuri care susțin că la baza conflictului din Transnistria s-ar afla disensiuni etnice, nerespectarea drepturilor minorităților etnice și lingvistice. În realitate însă asistăm la un atentat la suveranitatea și integritatea Republicii Moldova care se încearcă a fi justificat prin pretexte etnice, de încălcare a drepturilor omului etc. Însă un asemenea pretext este respins nu numai de realitățile economice, sociale, politice și juridice din această parte a țării, dar și de concluziile la care au ajuns reprezentanții diferitelor foruri internaționale specializate în problema drepturilor omului, care, vizitînd Republica Moldova, au dat o apreciere pozitivă procesului de democratizare în curs de desfășurare și preocupărilor multiple pentru consolidarea statului de drept, pentru apărarea și garantarea drepturilor omului, inclusiv pentru promovarea identității minorităților.
Parlamentul își exprimă întreaga sa disponibilitate pentru înlăturarea cauzelor reale care au declanșat conflictul din Transnistria, pornind de la ideea că interesele politice externe ale Moldovei nu pot fi substituite cu pseudoprobleme interne, fie ele și legate chiar de minorități.
Fiind conștient de faptul că problemele cu care se confruntă persoanele aparținînd minorităților etnice, lingvistice și religioase nu pot fi soluționate efectiv decît de Republica Moldova, Parlamentul este gata, în afară de măsurile legislative și organizatorice luate pînă în prezent, să găsească alte soluții constructive care să asigure exercitarea cît mai deplină a drepturilor omului și totodată protecția minorităților în cauză. Pentru atingerea acestui scop vom acționa în vederea lărgirii cadrului organizatoric și funcțional al autoadministrării locale. Faptul acesta necesită adoptarea unei noi legi privind organizarea administrativă a Republicii care ar prevedea înființarea județelor ca unități administrativ-teritoriale de o întindere mai mare, ridicarea la rangul de municipiu a principalelor orașe ale țării și înființarea de noi structuri de autoadministrare locală, din care să facă parte reprezentanții aleși ai comunităților locale, potrivit principiului reprezentării proporționale și conform voinței electoratului, exprimate prin vot secret.
Totodată, Parlamentul își exprimă încrederea că adoptarea cît mai curînd posibilă a legii cu privire la garantarea drepturilor persoanelor aparținînd minorităților etnice, lingvistice și religioase va conferi o nouă dimensiune convețuirii pașnice a moldovenilor, rușilor, ucrainenilor, găgăuzilor, bulgarilor, evreilor și a celorlalți cetățeni ai țării.
În sfîrșit, Parlamentul consideră că trebuie grăbită adoptarea unei noi Constituții care va sta la baza viitorului proces legislativ și a ordinii de drept în țară, în condițiile democrației, ale statului de drept și ale respectării normelor de drept internațional unanim recunoscute. Considerăm necesar ca proiectul noii Constituții să fie examinat la nivelul exigențelor politice și științifice actuale, să fie supus validării unor foruri internaționale competente, în primul rînd organismelor specializate ale Consiliului Europei.
Or. Chișinău, 26 mai 1992.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 83 (17953), 18 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
