Dragi concetățeni!
În acest ceas de grea cumpănă facem un apel către inima și cugetul dumneavoastră.
Un grup de șefi-populiști din orașele Tiraspol, Bender, Rîbnița, Dubăsari, din raioanele Camenca, Grigoriopol, Rîbnița, Slobozia, înfocîndu-se să-și înființeze un stat al lor, au pus la cale un joc primejdios.
E lucru știut că statele apar pe principiu național. În partea stîngă a Nistrului locuiesc 39,9% moldoveni, 28,3% ucraineni, 25,5% ruși, 6,3% reprezentanți ai altor naționalități. Să ne întrebăm deci: al cui stat încearcă ei să creeze? Cui este convenabil să dezmembreze Moldova?
Istoria Moldovei niciodată nu a fost ocolită de primejdii. Tații și buneii noștri au trăit o viață plină de suferinți și lipsuri, au văzut războiul, foametea, ruinarea, lipsa de drepturi, însă niciodată nu s-au dușmănit. Ei s-au dovedit a fi mai mult decît concetățeni — s-au făcut un pămînt, o soartă. Oare se poate uita cum împărțeau între ei și ultima bucățică de pîine, cum își puneau umărul la nevoi și cum se înrudeau?
Atunci ce ne desparte, ce ne îndepărtează acum, în unul din cele mai critice momente pentru republică, cînd s-a destrămat uriașul stat totalitarist, cînd s-a prăbușit, dezvăluindu-și nestatornicia și fățărnicia, ideologia comunistă, cînd a apărut reala posibilitate de a renaște independența și libertatea Moldovei, economia și cultura ei? Lipsurile și greutățile? Nu, din contra, ele [u]nesc poporul. Rădăcinile is[to]rice, postulatele juridice? [N]u. Organul suprem al puterii de stat din Moldova a proclamat suveranitatea de stat și independența republicii. În aceste condiții orice manipulare a sentimentelor oamenilor nu face decît să agraveze situația.
Nu credeți celor care vă făgăduiesc o ieșire grabnică din criză, o înlăturare ușoară a colosalelor dificultăți ce s-au acumulat ani îndelungați în economie și în viața socială, bizuindu-se pe faptul că în partea stîngă a Nistrului se află o parte considerabilă a industriei și energeticii republicii. Vorba e că baza de materii prime agricole și, ceea ce e principal, pîinea se află în partea dreaptă.
Renașterea de sine stătătoare a Transnistriei este un mit răspîndit de oameni mînați de ideile separatismului, populismului, precum și de tendința de a-și face carieră. Primejdia acestui mit constă în faptul că toate urmările lui catastrofale vor cădea din nou (pentru a cîta oară) ca o povară asupra fiecăruia din noi.
Acțiunile anticonstituționale întreprinse de liderii separatiști (referendumuri, sesiuni ș. a. m. d.) vorbesc despre faptul că ei s-au buimăcit și se zbuciumă, mai ales după eșuarea puciului din august. Oare nu vă face să fiți cu ochii în patru faptul că ei simpatizează și sprijină pe Jirinovski, Kogan și pe alții care vor să revină la regimul totalitarist și să nimicească democrația?
Unde este cugetul nostru, înțelepciunea poporului, care întotdeauna a măturat vrajba, mînia, riscul orbesc și aventurismul? Vă îndemnăm să chibzuiți — să vă întrebați cugetul și sufletul propriu, să cîntăriți totul și să hotărîți unde este totuși adevărul: în buna înțelegere și în împăcare sau în vrajbă și în bănuieli? Să nu găsim noi toți, cei care trăim de veacuri pe acest mic plai bătut de toate relele, limbaj comun, să nu dăm mîna unul altuia, să ajungem oare la marginea prăpastiei? Nu! Avem încrederea că rațiunea și bunătatea sufletească, tradițională întregului popor, vor birui emoțiile și ambițiile unora. Astfel ne vom debarasa, în sfîrșit, de chinuitoarea încordare sufletească în care ne aflăm cu toții nu de un an.
Declarăm cu toată răspunderea că nici Parlamentul, nici Președintele Republicii, nici Guvernul, nici locuitorii din partea dreaptă a Nistrului nu au purtat niciodată ură sau cel puțin nu au manifestat reavoință față de pămîntenii lor de peste Nistru.
Stimați concetățeni!
Avem de trudit cu toții în sudoarea frunții pentru a ridica statul Moldova, pentru a pune pe picioare economia lui, toate instituțiile de care are nevoie un asemenea stat. Despărțiți, noi nu vom izbuti să facem acest lucru. Nu dați crezare celor care vor să ne înstrăineze, celor care le sînt pe plac încordarea, conflictele, celor care acționează după principiul cu cît e mai rău, cu atît e mai bine.
Avem în prezent istorica șansă de a ne arăta rațiunea și voința, să facem pentru prima dată alegerea directă, de către întregul popor a șefului statului — Președintele Republicii, să făurim o putere executivă profesionistă, în măsură să procedeze la reforme radicale. Tărăgănarea ne va duce la o catastrofă. Dacă ne vom uni puterile, cunoștințele și năzuințele, izbînda va veni, fie că nu dintr-o dată, dar numaidecît va veni. Și va renaște plaiul nostru, și vom lăsa copiilor noștri un stat neatîrnat, în care legea și dreptatea vor sta în capul mesei.
4 noiembrie 1991.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 8 noiembrie 1991, pagina 1, coloanele —.
